Citat:
În prealabil postat de alex190
Insa intrebarea mea retorica, ar ramane: dar oare de ce nu e pacat?
|
Intrebarile retorice nu asteapta un raspuns, retorul fiind convins ca are cunostinta raspunsului.
In cazul acesta, din moment ce e o intrebare retorica, ce raspuns aveti in vedere ?
In ceea ce ma priveste, raspunsul meu este ca un lucru este un pacat nu in functie de ce credem noi, ci in functie de Dumnezeu. Nu noi, ci Dumnezeu este autorul legii morale. Fie direct, ca, de exemplu, cand a dat oamenilor Tablele Legii, fie indirect, prin cei pe care i-a abilitat dandu-le puterea de a lega si spunandu-le ca ce vor lega pe pamant, aceea va fi legat si in Cer.
Prima lege morala pe care Dumnezeu a dat-o primilor oameni avea un articol unic. Singurul lucru pe care trebuia sa il respecte era sa nu manance fructele unui anumit pom. Care ar putea fi logica unei astfel de interdictii ? Niciuna. O interdictie ilogica, daca nu cumva absurda de-a dreptul. Si totusi, numele acelui pom este mentionat explicit, semn ca are importanta, fiindca nimic neimportant nu e mentionat in Biblie. Pomul acela era pomul cunostintei binelui si raului. Prin interdictia Sa, Dumnezeu interzice oamenilor sa defineasca, in functie de logica lor umana, ce este pacat de ce nu este pacat. Si, daca avem in vedere asta, oprirea de la a manca rodul oprit este mai putin absurda decat pare. "Nu va faceti singuri alcatuitori de Lege, eu sunt Legislatorul" spune, in esenta, Dumnezeu prin aceasta prima Lege. O Lege careia i-am putea foarte bine spune "porunca numarul zero", fiindca e baza ireductibila a legii morale crestine.
Deci, mancarea de carne nefiind definita ca pacat de Autorul legii morale, nu ne este ingaduit de a o defini altfel.
Pe de alta parte, este o certitudine biblica aceea ca, in starea lor primordiala, oamenii erau vegetarieni. Nu numai oamenii, dar chiar si ceea ce consideram azi drept carnivore prin excelenta, precum leul ori tigrul, erau astfel.
Numai ca noi nu traim in starea dinainte de Cadere. Pentru omul actual, consumul de carne este ingaduit de Dumnezeu. Cei care, inca din viata terestra, vor sa duca un mod de viata mai asemanator starii ingeresti, dupa ce au renuntat la tot ceea ce Dumnezeu considera ca pacat, sunt liberi sa renunte la carne. Dar nu sunt liberi sa spuna ca Dumnezeu interzice carnea. Nici ca El s-a intrupat pentru ca dobitoacele sa se poata mantui. Nici sa se asemene paganilor care au luat o vita si si-au facut dumnezeu din ea.