[GMihai]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Asta imi aduce aminte de bancul cu Bula la ora de geometrie.

În altă variantă, învăţătoarea propune un exerciţiu pentru dezvoltarea imaginaţiei. Ea flutură o batistă albă şi întreabă elevii ce anume le evocă acest gest.

Ionel spune: îmi aduce aminte de o despărţire; Vasilică: mă face să mă gândesc la ceva diafan; Măriuca: mă duce cu gândul la un soldat învins, care se predă; Bulă: pe mine mă face să mă gândesc la curve.

Bineînţeles, urmează apostofările învăţătoarei, nesimţitule, măgarule, doi la purtare etc. şi candoarea lui Bulă: tovarăşa învăţătoare, degeaba vă supăraţi, că eu, şi dacă îmi fluturaţi un tramvai, tot la curve mă gândesc.

Acestea fiind zise, cuvintele au sensul pe care îl au şi nu pot fi judecate pentru sensurile pe care le-au avut. Chiar şi traducerea Sfintei Scripturi se mai reîmprospătează din când în când, pentru a reflecta acest lucru.