View Single Post
  #55  
Vechi 20.07.2015, 13:39:01
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Daca dam cateva pagini mai incolo, cu aceste cuvinte "ce-ai facut ?" se adreseaza lui Cain. Pe care il si intreaba "unde este Abel, fratele tau?".
Da, Mihnea... Amare pagini găsim în Scriptură. Amare, pentru că înțelegem din textul Bibliei ce ni s-a întâmplat de fapt și cum suntem noi, oamenii, după cădere...
Eu înțeleg că întrebările puse de Dumnezeu sunt forma cea mai potrivită de ajutor pe care o pune înaintea noastră.
Prin întrebări, Domnul îi trage pe cei căzuți mai întâi înapoi în realitate. Dar ei fug... Se mențin la distanță, în vălul minciunii. Rămân, așadar, răzvrătiți, adică picați din condiția hărăzită lor. Refuză să își păstreze starea, așezarea în har.
Așa înțeleg și, de aici, aflu cum Domnul e prezent mereu lângă om pentru a-l ajuta să revină în relația harică.
De ce refuză Adam, Eva, Cain (și ceilalți din lungul și durerosul șir de exemple oferit de textul biblic) să se folosească de cuvintele Domnului, ca de o scară, pentru a reveni în realitate?
Să fie oare durerea conștientizării realității păcatului mai mare decât nădejdea recuperării?
Să fie frica de pedeapsă mai mare decât nădejdea în iubirea mântuitoare?
Să fie alte motive?....
Cert e că dialogurile dintre Dumnezeu și om arată, cel puțin în paginile evocate, că omul tinde să rămână într-o lume străină iar Dumnezeu face tot ce e potrivit ca fiul risipitor să se întoarcă acasă. Dar el nu voiește...
*
Trebuie că e o mare tristețe aici și o mare nedreptate... Respectiv o adâncă suferință, puternică în mecanismele ei paralizante și, desigur, vicleană foarte...
*
Mă folosesc de prilej ca să arăt, încă odată, poziția mea față de discursul moralist/moralizator.
În încercarea de a-l aduce pe om înapoi la Fericire, Domnul nu folosește un discurs moralizator. Nu pune sus un etalon, nu flutură o poruncă pentru a-l învinovăți pe om, nu îl face responsabil (în sensul de a rămâne dator cu o plată pentru o abatere gravă) ci, dimpotrivă, îl cere înapoi la iubire, la părtășie. Și totuși, omul se poartă de parcă i-ar fi frică de o pedeapsă, de parcă ar fi amenințat. Glasul Iubirii îi sună, acum, ca tunetul care anunță grindina...
Cum a fost posibilă o asemenea pervertire a rațiunii inimii?
Cum de-a intrat în așa hal frica în oameni de au început ca până și pe Cel al cărui Nume este Iubire, să îl perceapă răsturnat, hidos?....
Despre această Taină ne vorbește întreaga Scriptură, ne vorbește Biserica, ne tălmăcește Hristos prin oamenii Lui.
Și mai pricepem noi câte ceva, uneori, ca o fulguială de lumină blândă, în toiul rugăciunii când se lasă aceasta peste noi prin Marea Milă a Duhului Sfânt.
O, noi oamenii avem atât de multe și de mult de plâns!......
Și încă mai multe de trăit, din nou! Doamne ajută!

Last edited by Ioan_Cezar; 20.07.2015 at 13:42:29.
Reply With Quote