Eu cred că fiecare dintre noi a văzut măcar o dată în viață o familie în care soții se înțeleg unul pe celălalt din priviri, din „jumătate de vorbă”. Aceștia au trăit împreună mulți ani, se cunosc bine unul pe celălalt, au ajuns la unirea de cuget. Uneori, exprimându-și părerea cu privire la o anumită temă, folosesc aceleași cuvinte (adeseori, soții care au trăit mult timp în dragoste și înțelegere încep să semene și fizic). Ei n-au de ce să se certe, n-au nimic de împărțit, nu simt nevoia să-si dovedească unul altuia ceva, fiindcă știu și așa ce crede jumătatea lor cu privire la o problemă sau alta - și asta nu din cauză că s-au „topit” cu totul unul în celălalt și au încetat să mai existe ca personalități distincte, ci deoarece, pur și simplu, au ajuns în căsnicie la armonia dorită și știu că în problemele principale au aceeași perspectivă, pe când în cele secundare, sub călăuzirea dragostei, se pot face concesii.
Pr. Pavel Gumerov
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|