Multumesc Yasmina - asta este ceea ce tot incercam sa explic.
Cand vorbeam de bucuria Craciunului nu era vorba nici de mancat porci si nici de alta lacomie alimentara.
E vorba de bucuria aceea de a petrece impreuna cu oamenii din jur, de a te bucura de sarbatoarea ce va sa vina. Sa nu poti simti bucuria din jurul tau, cand orasul este plin de ea. Si asta se intampla 1 data in an.
Da, bucuria din suflet o ai. Aia nu ti-o ia nimeni. (ca sa ma leg de mesajul lui Ioan Cezar), dar si aia din afara iti trebuie.
Multumesc si lui Mihnea care s-a straduit sa inteleaga o alta parte a framantarilor mele.
Lui doar o observatie mica - totusi e vorba de sarbatoarea mortii unor persoane. Nu mai stiu daca am citit pe aici pe undeva, sau ni s-a spus la biserica, dar cineva spunea ca mai importanta este ziua mortii unui sfant, decat a nasterii sale.. De aceea astfel de zile sunt trecute in calendar si serbate. Doar 2-3 sfinti au serbata si data nasterii sau chiar a conceperii lor (Iisus Hristos, Maica Domnului si Sf. Ioan Botezatorul).
Postul a fost infiintat tocmai in onoarea acestor persoane.
Din mesajul tau se intelege ca postim pentru noi insine. Fiecare ca sa se curete si sa se pregateasca pentru ceva. Moise, Ilie, chiar Iisus Hristos au postit pentru prergatirea lor, spui tu. Se poate sa fie si asa.
Am auzit pe multi care spun ca se tine post pentru ca sa rezolvi o problema, sau ca sa te faci bine, sau mai stiu eu, ceva personal.
Dar eu am inteles ca postul este o jertfa personala adus din dragoste fata de o persoana, in special pentru Iisus Hristos si Maica Sa.
Poate am inteles eu gresit.
Si postul nu este totusi bucurie. Da, scrie sa nu te arati trist cand postesti, sa nu te stie nimeni, sa nu postesti ca fariseii.
Dar in post nu ai voie sa petreci in nici un fel, nici sa dansezi, nu canti, nu te duci la concerte si etc.. In post te retragi in rugaciune si cumpatare, in jertfa alimentara si trupeasca (renunti si la o bucatica de ciocolata si la sot/sotie si la mangaiere etc.).
Este intr-un cuvant o perioada de retinere.
Ah, ca o faci de buna voie si cu bucurie in suflet, este altceva.
Si revin la problemele postului in societate: cand tu trebuie sa te retragi in tine si in jertfa ta, in timp ce altul se bucura de sarbatoarea aceea.
Si esti privit ciudat, ca neadaptat social. Si da rau si la CV.
Cineva ii critica pe unii musulmani cum fac cand au postul lor si eu spuneam cum este si la noi.
Cam tot asa este. Vai sa se faca masa speciala de post pe oriunde. Automat obligi omul.
Am intalnit cazuri cand se dorea serbarea unei zile de nastere sau de nume.
Ce probleme sunt atunci. Nu mai socializam. Ori nu mai mergem, ori mergem si cerem sa ni se faca mancaruri de post, ori fortam omul sa nu mai serbeze de loc. S-a dus bucuria lui.
La noi la biserica se mai intampla un lucru - serbarea de Mos Craciun pentru copii si de Craciun a adultilor se face in post. Ca nu se poate altfel.
Este asa un fel de autoflagelare. Ori e post, ori e sarbatoare.
Ma mai intreb, ca tot a aruncat cineva mai sus vorba cu porcul, cum se face totusi la tara cu postul. Zice ca tin taranii postul si povesti frumoase, cum fac ei totul. Toate bune si frumoase. Dar porcii nu se taie de Craciun ci pana atunci. Fix in post. Ignatul este pe 20 decembrie, deci in post. Este ziua taiatului porcilor la tara din cate stiu.
Si uite asa le combinam de nu mai stim nici noi.
In incheiere lui Ioan Cezar:
Nu stiu de ai ajuns la confuzie, ca problema psihica. Aia este altceva.
Nu stiu daca ati observat, dar vine cate cineva si deschide un fir de discutie mai interesant si vin restul si isi dau cu parerea. Mai ales vin unii care vesnic critica pe cate cineva (ca persoana) si niciodata nu vin cu explicatia corecta: "Uite ba, tu spui gresit, corect este asa...".
Stiu eu doi, care parca sunt frati: unul iti diseca firul in 16 si fiecare vorbulita,
altul arunca doar doua vorbe nu stii nici cui si nici la ce se refera.
Si citesc si eu mesaje si explicatii si de cele mai multe ori atat de contradictorii ca nici nu mai stiu cum e corect.
Un forum este pentru discutie. Asta este rostul lui. Si daca vin zece insi cu parerile lor la un subiect, normal ca se produc confuzii, discutii, conflicte.
Ca fiecare se da mai destept.
Eu macar am incercat sa aflu, sa intreb, citesc articole de aici de pe site, citesc carti, aud ce spune preotul la predica. Si ghiveciul este gata in capul si sufletul meu, ca religia nu este 2+2=4. E chestie de suflet, de metafora, de intelegere.
Exista oameni aici pe forum care n-au pus niciodata o intrebare, n-au avut niciodata o nelamurire sau o greseala. Atata perfectiune eu una nu am.
In ultima bucatica din mesajul tau ai atins esenta - " cine stie cu ce se confrunta Sophia zi e zi si ani si ani..."
Asta este. Nu stie nimeni. Nu mai comentez.
In incheiere - tot e bine ca mesajele mele au atata cautare si interes
