Delia....:) Faină analiză!
*
Cred că e un text centrat pe problema comuniunii, a mântuirii (doar) prin deschiderea la aproapele. Încheierea accentuează tocmai acest lucru:
"Așa a rămas omul singur abia respirând, așteptând zăpăcit de durere și cu rănile sângerânde să se întâmple ce i-a promis popa și cu levitul catehet de ocazie, dacă se pocăiește și cere cu credință să fie tămăduit."
E dificil, mereu, să con-viețuim. Trebuie însușită arta schimbului, singura care face viabilă/sănătoasă/fertilă o relație.
Mai sunt sugerate și altele...
Una peste alta, mi-a plăcut și pseudo-parabola (totuși, de ce pseudo? îmi pare că întrunește toate condițiile) și comentariul tău.
Domnul să vă binecuvinteze și să vă îndrume tastatura pe mai departe! În apropiere...:)
|