Citat:
În prealabil postat de CristianR
Nu-i o parabolă, ci o realitate, dar văzută în lumina harului.
Îi numim sfinČ›i nu pentru că sunt fără păcat, ci pentru că sunt sfinČ›iČ›i de harul lui Dumnezeu, Singurul care este sfânt Č™i care sfinČ›eČ™te ceea ce atinge.
Un sfânt este, deci, un om locuit într-o mare măsură de harul Duhului Sfânt. El se află într-o stare de receptivitate faČ›ă de acest har, iar aceasta înseamnă smerenie, golire de sine (ca să-i facă loc lui Dumnezeu) Č™i respingerea păcatului, pe măsură ce îl vede în sine, căci unde este păcat nu are loc Dumnezeu.
|
Inteleg, totusi, in cazul asta, as vrea o scurta explicatie a harului. Ma uit pe web, dar vreau o explicatie normala, de genul cu scri tu aici.
Editare: gata am gasit. E o abilitate, mai mult sau mai putin, de a face niste lucruri, sau de a intelege lucrurile, etc. Cred ca are multe forme.