[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de cristiboss56

Romantismul căleşte sufletul într-un mod surprinzător, mai mult chiar, el corespunde naturii feminine. Nu limitaţi literatura – desigur, modelele ei clasice, de calitate. Povestiţi-le fetelor despre rudele şi prietenele dumneavoastră, pe care le consideraţi modele demne de imitat.
Amintiţi-vă de istoria noastră şi de cea străină – sunt nu puţine exemple de bunătate, curăţenie, dăruire, caritate feminină.
Puneţi mai des fetiţa în situaţia în care trebuie să aibă grijă de cineva.

Interesante afirmaţii şi, aş zice, în acord cu realitatea feminină, ba chiar şi cu natura masculină - îndrăznesc să spun.
Să nu vă supăraţi pe mine, prea tare, dacă spun că Hristos şi toţi sfinţii Lui sunt un pic romantici...:) Şi că Domnul, repet de câte ori am ocazia, e un mare poet - cel mai mare.
Dar în ce sens vorbim despre romantism şi romantic? Să fie vorba despre dulcegării sentimentale, despre înclinaţia (morbidă) spre visare, despre gustul pentru "absolut" pe care îl întâlnim cel mai adesea la unele dintre profele de "română"?
Sau poate despre evoluţia eroului până la cer urmat de prăbuşirea bruscă?....

Eu aş vedea acest romantism ca pe o înclinaţie a inimii şi a întregii vieţi sufleteşti către frumuseţe, mai întâi. Către delicateţe, gingăşie, bun-gust, acurateţe. Către onestitate şi dăruire de sine. Către o dragoste care nu se împiedică de nenumăratele piedici meschine, mărunte, precum nu se împiedică nici de perspectiva sacrificiului, a dăruirii totale. Dincolo de fricoşenia ordinarului din om... Către rodnicie prin alipirea de blândeţea luminoasă a Adevărului. Către muzica îngerească a Vieţii, fără de care nici nu îmi închipui Poezia.
Trebuie că este multă bărbăţie în feminitatea de acest fel... După cum e feminitate în virilitatea autentică, matură, lucidă. Tandreţea face casă bună cu toate virtuţile. E un parfum doveditor al lor. Şi un întăritor care le poartă peste graniţele capriciilor efemere...

*
Fetiţele, am avut ocazia să remarc, au tendinţa înăscută să poarte de grijă unei făpturi. În timp ce băieţii năzuiesc să exploreze mai mult şi să cucerească.
Iar a purta de grijă implică mereu tocmai a explora şi cuceri (natura umană, limitele etc. - în tine mai întâi! în tine!), după cum a explora şi cuceri se poate face cu tandreţe. Dealtfel, acestea sunt şi ingrediente ale "intimităţii", despre care tind mereu să vorbesc dincolo de accepţiunea căzută, vulgară, schimonosită a termenului.
*
Toate eroinele lumii sunt frumoase. Toate femeile care iubesc sunt frumoase. Toţi oamenii care iubesc sunt frumoşi. Strălucirea virtuţilor lor, în împletire mereu, ca o coroniţă veselă din flori de câmp, este cea care le conferă frumuseţea. Şi ce altceva sunt aceste însuşiri care bucură inima celui care are parte de frumuseţea unei femei, decât roade ale darurilor Duhului în om, între oameni?