[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Vă întreb eu pe voi altceva:

1. Este Duhul Sfânt în Sfintele Moaşte ale Sfinţilor, sau nu este ?

2. Biologic, Duhul Sfânt e viu sau e mort ?

3. Dacă Duhul Sfânt e viu biologic, Sfintele Moaşte sunt Sfinte Trupuri Vii sau sfinte trupuri moarte ?

4. Putem să definim Sfinţenia, biologic ?

5. Biologic, Sfintele Moaşte ale Sfântului Elisei, când a înviat un mort, erau vii sau moarte ?

6. Dacă Sfintele Moaşte sunt moarte, poate aduce moartea, viaţă ?

7. De ce purtau evreii, Sfintele Moaşte ale Patriarhilor şi Regilor cu ei, peste tot pe unde mergeau? (exemplu: racla cu Sfintele Moaşte ale Sfântului Patriarh Iacov, luată cu ei în Egipt şi din Egipt în pustie cu Moise)

8. Sfinţii Prooroci Ilie şi Enoh, care sunt luaţi cu trupul la Cer, sunt vii sau sunt morţi ?

9. Sfinţii ceilalţi, pe care i-a cinstit Dumnezeu cu Sfinte Moaşte, înafară de Sfinţii Prooroci Ilie şi Enoh, sunt vii sau sunt morţi, biologic ?

10. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria, care a fost luată şi ea cu trupul la cer, e vie sau e moartă ?

Răspunsurile vin de la sine şi se îndreaptă luminoase spre Ortodoxie...

Igor, poate că îţi e greu să accepţi ideea morţii, realitatea ei. Poate că sună urât că trupul tău va fi mort, materie moartă şi va fi mâncat de viermişorii cei delicaţi. Ca şi trupul meu ca şi trupul tuturor...
Ştiu că moartea e ceva terifiant. Nu-i om să nu se sperie de ea, din motive variate. Altminteri nici nu ar îndemna Părinţii să cugetăm la ceasul morţii, ca mijloc de adunare e minţii etc. Altminteri nici nu ar fi omul mort atât de urât. Domnul a lăsat urâţenia mortului tocmai pentru ca noi să pricepem ce este aia păcat şi toate cele care îl însoţesc...
Apoi, sunt atâtea scrieri ale părinţilor despre moarte şi despre viaţa de după moarte încât e curios că pui problema cum o pui, ca şi când ai nega (atenţie!) realitatea morţii.
Cred că învăţătura creştină nu neagă moartea, ci arată cum o poate omul birui. Faci, oare, distincţia?
Iar biruinţa nu constă în a nu muri fizic, biologic sau cum mai scrii tu. Ci, dimpotrivă, în ciuda faptului că, indiscutabil, murim biologic noi suntem totuşi vii, şi încă în Împărăţie, la Viaţă veşnică.
Tocmai aici e măreţia Dumnezeirii şi a condiţiei creştinului. Că deşi nu negăm moartea, totuşi o depăşim, prin nevoinţă şi har.
Însă, negînd moartea nu faci decât să cobori măreţia lucrării dumnezeieşti în om (care se face în ciuda morţii). Mie aşa îmi pare, să mă ierţi...

P.S. Nu sfintele moaşte în sine aduc viaţa, nu ele tămăduiesc, ci Harul din ele. Ele sunt vii în alt sens decât viul obişnuit. Nu se autoîntreţin prin metabolism ca organele din corpul nostru viu. Energia vieţii din ele nu este creată, Igor, ca în corpul nostru viu biologic. Ci este necreată. Moaştele sunt purtătoare ale energiei necreate, nu ale energiei corpurilor vii biologic. Ele sunt ţărână (materie moartă) şi totodată sunt Cer. Au această dublă natură, care le conferă proprietăţi aparte, minunate.
Eu aşa disting aceste lucruri, să fiu iertat dacă greşesc.