Citat:
|
În prealabil postat de elena2008
daniel, dar cu ratiunea ce fac? pot sa ignor o parte din mine? s-o reduc la tacere? nu va tacea vesnic, tot va veni sa se "afirme".
io si Toma.
|
Elena draga,
Eu inteleg perfect prin ce treci. Cred ca am avut acelasi context de viata pana pe la 16 ani, acum vreo 13 ani pentru mine. Eu m-am rugat ca Dumnezeu sa-mi arate intr-un fel existenta Lui, sa ma faca sa simt. Un fel de a te lasa in mana lui Dumnezeu...chiar daca nu crezi ca El exista. Ca si Toma: "ajuta, Doamne, necredintei mele!" Asa sa zicem si noi.
Ai citit Evangheliile? Eu cred ca daca ai incerca sa impletesti rugaciunea cu stiudiul despre Dumnezeu, ai intelege mai bine si ai depasi simtamintele inimii, ai crede si cu mintea. Solutia nu e sa ignori ratiunea, ci sa cauti pana cand vei impaca ratiunea ta. Si daca vei cauta cu adevarat sigur vei gasi.
Ortodoxia este deplinatatea. Daca un ateu, un musulman, sau un evreu ar cauta cu adevarat, L-ar gasi pe Hristos in Ortodoxie. Dar ar trebui sa fie sincer si sa-I poata urma. Cateodata nu vrem sa-L gasim nici dupa ce L-am gasit sau ni S-a aratat, fiindca ni se pare grea crucea, renuntarea la pacate, Lumina in care El ne cere sa traim, libertatea in Hristos greu de asumat. Dar si daca incepem sa traim deplin in si cu El, nimic nu are egal si nu exista bucurie mai mare.
Te imbratisez, tomisto, si continua sa fii ca Toma, spune-I Domnului problema ta si El sigur o va rezolva.
Tot o...Elena