Era aproape inevitabil să nu o dăm în telenovelă, iscodind taina doar pentru a extrage propoziții ideologice de tipul "mie imi lasa impresia ca se refera la Moise deja inviat si aflat in Imparatia de sus".
Ai nevoie de ceva timp, reflecție liniștită și detașare din câmpul epistemologic uniformizant al metafizicilor mediocre ca să pui început bun măcar modului rudimentar al "vederii duhovnicești". Metanoia se referă și la asta, nu e doar contemplare nesfârșită a mizeriei psihismului propriu.
Exegeza praznicului "Schimbării la față", în mare parte, deslușește în eveniment o secvență eshatologică fulgurantă, cu trimitere la Parusie. Dar nu lasă loc la visări teoretizante și abuz de explicit, întrucât nu prea avem cum să pricepem sistematic realitatea lui "deja" cu intrumentele conceptuale ale lui "nu încă".
Prin urmare poți să spui că Moise era înviat pe Tabor la fel de bine cum poți să spui că nu era, adică soluția dilemei este antinomică. Însă mai degrabă, din perspectiva noastră, cinstit ar fi să nu ne forțăm prea tare mușchii speculativi pentru că riscăm să eșuăm în univocități arbitrare.
La Grigorie Palama găsim nu axiome și trănșări ideologice, ci o distincție foarte fină între "realitatea în sine" și "realitatea pentru noi" când încercăm să dăm târcoale cerurilor înalte ale "Schimbării la față" ca nu cumva lăcomia noastră cognitivă să ne împingă în avatonul apofatic unde primejdia rătăcirii și a pierderii oricărui reper stabil este foarte mare.
Cât despre "cele mai de jos ale pământului" nu pot să spun acum decât că între "Schimbarea la Față" și "Pogorârea la iad" există corespondențe subtile, însă ele trebuie înțelese precaut, rumegate îndelung și, mai ales, ferite de ispita dezbaterilor superficiale.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
|