In sensul acesta,
Sfantul Ioan Casian indeamna: "Sa te faci nebun in lumea aceasta, pentru ca sa devii intelept";
Sfantul Simeon Noul Teolog scrie: "Ucenicii oamenilor ii socotesc nebuni pe cei invatati de Dumnezeu"; iar
Sfantul Antonie cel Mare spune ca: "va veni vremea cand oamenii au sa innebuneasca si, de vor vedea pe cineva ca nu-i nebun, se vor scula asupra lui strigandu-i ca-i nebun, pentru ca nu-i ca ei".
Or, nebunii pentru Hristos nu-s socotiti nebuni din aceeasi pricina pentru care Apostolul Pavel e numit de altii nebun sau singur se numeste asa. Din punct de vedere psihiatric, el are un comportament perfect sanatos, in vreme ce nebunii pentru Hristos, asa cum am aratat mai inainte, chiar se poarta ca cei iesiti din minti sau ca posedatii. Vom arata mai jos ca ei simuleaza nebunia pentru a indura umilintele de care au avut parte intotdeauna si in tot locul cei cu mintile ratacite.
De aceea credem ca adevaratul temei scripturistic al nebuniei pentru Hristos se afla in contextul general din care face parte formula paulina: "Noi suntem nebuni pentru Hristos", adica in intreg ansamblul acestui pasaj din Prima Epistola catre Corinteni (4, 9-13): "Caci mi se pare ca Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a aratat ca pe cei din urma oameni, ca pe niste osanditi la moarte, fiindca ne-am facut priveliste lumii, si ingerilor si oamenilor. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi insa intelepti intru Hristos. Noi suntem slabi; voi insa sunteti tari. Voi sunteti mariti, iar noi suntem de necinste ! Pana in ceasul de acum flamanzim si insetam, suntem goi si suntem batuti, suntem pribegi, si ne ostenim, lucrand cu mainile noastre. Ocarati fiind, binecuvantam. Prigoniti fiind, rabdam. Huliti fiind, mangaiem. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor, pana astazi".
Un alt temei poate fi socotit si acest pasaj paralel din cea de-a Doua Epistola catre Corinteni (6, 8-10): "Prin slava si necinste, prin defaimare si lauda; ca niste amagitori, dar iubitori de adevar, ca niste necunoscuti, desi bine cunoscuti; ca fiind pe pragul mortii, desi iata ca traim; ca niste pedepsiti, dar nu ucisi; ca niste intristati, dar pururi bucurandu-ne; ca niste saraci, dar pe multi imbogatind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stapanesc".
Si inca si cea de-a noua fericire: "Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea". Cei nebuni pentru Hristos ravnesc intocmai starea marturisita prin aceste cuvinte, cu toate ale sale.
De altfel, Sfantul Pavel, in pasajele citate mai sus, foloseste termenul moros pentru nebun; nebunii pentru Hristos indeobste sunt desemnati prin termenul salos, care desemneaza in limbajul curent pe adevaratul nebun.
Jean-Claude Larchet
Terapeutica bolilor mintale, Editura Sophia
http://www.crestinortodox.ro/credint...tos-69887.html