Citat:
În prealabil postat de delia31
Cred ca aici v-ati blocat la un singur inteles al termenului a se impartasi.
Inlocuiti termenul Impartasanie, cu comuniune prin har in Duhul Sfant si vedeti ce iese.
|
Iese o harababură mentală inițial, apoi iese cu totul din creștinism dacă n-a făcut-o deja înaintea operației cogitative recomandate.
Împărtășania este comuniune prin har cu Hristos în Duhul Sfânt, dar nu orice autoafectare psihică luată drept "comuniune prin har în Duhul Sfânt" este neapărat o stare duhovnicească privilegiată, cu atât mai puțin ceva apropiat sau echivalent cu Sfânta Împărtășanie.
Și nici Mihnea, nici Copăcel n-au nevoie de jonglerii filologiste, întrucât ei comentează un text în care cuvântul Împărtășanie are înțelesul cu "Î" mare fără să lase loc la alte ficțiuni religioase.
Iată textul:
"Sfintii Parinti vazand marea responsabilitate si greutate ce poarta femeia cand este insarcinata au dezlegat ca sa se poata impartasii cu Trupul si Sangele Mantuitorului indiferent de canonul pe care il are sau ce pacat ar fi facut ea. Deci, femeia cand este gravida sa se impartaseasca in fiecare luna macar cu 2-3 zile de post daca nu poate sa tina mai multe zile. Acea impartasanie ea nu o ia pentru vrednicia ci, asemenea unui om normal, ci pentru ajutorul copilului. Este foarte important ca sa se impartaseasca, ajuta foarte mult pe copil, il intareste, il lumineaza, ii da sanatate, il fereste de boli. Copilul, prin Sfanta impartasanie, pe de o parte se impartaseste cu Hristos, iar pe de alta parte isi incepe viata duhovniceasca inca din pantece, incepe sa-l cunoasca pe Hristos inainte de nasterea sa pe acest pamant. Este pacat sa-l lipsim pe copil de Hristos. El trebuie obisnuit de atunci."(fragment din Arhimandrit Ioachim Pârvulescu - Sfaturi duhovnicești)
De fapt condiția de bază, din punctul de vedere al rânduielii ecleziale, pentru primirea Euharistiei este Botezul
și Mirungerea. Arhimandritul Ioachim cred că sugerează un fel de împărtășire indirectă prin participarea organică la metabolismul trupesc și sufletesc al mamei. Mai departe Copăcel a început să croșeteze basme pietiste cu împărtășania intrauterină, botezuri tainice și cuvioșii nou-născuți.