Mi-am amintit un alt exemplu...
La Cluj, acum 2 ani. O familie de tineri se bucura de minunata veste ca vor avea un bebe. :) Dupa 3 luni, la ecografie se vede o pata in zona capului copilasului. Dupa alte analize, alti medici si medici care-si dau cu parerea. Diaganosticul: tumoare la nivel cranian. Solutie: avort imediat, altfel o sa aiba un monstru langa ei, care mai devreme sau mai tarziu va muri. :angry:
Saracii tineri, disperati. Erau ortodocsi practicanti. Discuta unul cu altul, merg la duhovnic, se roaga, postesc. Ce sa faca? Raspuns: "Nu, avortul e o crima, n-o sa ne omoram copilasul. E copilul nostru, daca va fi sa fie un monstru, asta e ce meritam pt pacatele noastre si poate asta e crucea pe care o avem de dus". O sa-l avem. Ii anunta pe doctori. Astia ii sufoca cu o gramada de psihologi si psihiatri ca e o trauma, ca o sa sufere si familia si societatea si copilul, ca sunt iresponsabili, ca e o nebunie, etc. Tinerii isi pastreaza decizia luata. Semneaza ca au luat la cunostinta situatia si si-o asuma. Ecografia la 6 luni, tumoarea inca vizibila, dar diminuata.
La nastere...copil perfect sanatos. Iar parintii au luat copilul si l-au dus la toti medicii de care am vorbit mai sus: "Acesta e copilul pe care ne-ati spus sa-l omoram. E perfect sanatos". :) Medicii: "Nu se poate!"
:dozingoff:
Sa speram ca macar unul din ei a inteles ca exista Dumnezeu, ca El e autorul miracolului si ca "ce-i cu neputinta la oameni e cu putinta la Dumnezeu".
Elena
|