Citat:
În prealabil postat de delia31
Si eu cand dadeam exemplul Sf. Ioan Botezatorul..
...ca una din nestiutele cai indirecte ale lui Dumnezeu, de a ne face partasi la energiile Sf. Duh, ziceam altceva? Radical altceva, incat sa ti se para chiar asa harababura mentala din afara crestinismului?
Desigur, Elisabeta nu s-a impartasit in intelesul strict euharistic pe care-l dam noi termenului, adica si material si duhovniceste, tocmai de aceea, pentru cazul unui bebelus impartasit prin intermediul mamei, propuneam termenul comuniune prin har, fiindca altfel riscam sa cadem in capcana de a cugeta pe Duhul Sfant separat de Hristos.
Si tot cu acest inteles de comuniune cu Duhul Sfant prin harul Sfintei Taine a Euharistiei, primite de mama in timpul sarcinii, am inteles aceste cuvinte ale arhimandritului Ioachim Parvulescu:
Era vorba de tresarirea fătului Ioan Botezatorul in pantecele Elisabetei cand aceasta s-a umplut de Duhul Sfant: "si a saltat pruncul in pantecele ei de bucurie".
|
Cu Elisabeta se întâmplă exact invers decât în tiparul propus de părintele Ioachim: mama se sfințește de la copil și nu copilul de la evlavia mamei.
Deducem asta cu ușurință din relatarea "micii bunevestiri":
"Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan. Și bucurie și veselie vei avea și, de nașterea lui, mulți se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și
încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit." (Luca 1: 13-17)
Reiese destul de clar că Ioan Botezătorul este un copil nemijlocit proniat, zămislit și născut pe contrasens cu legile "normale" ale procreației: părinți în vârstă, infertili natural și "resemnați" până într-acolo că se îndoiesc de mesajul arhanghelului.
Nu știu în ce măsură o singularitate în istoria mântuirii poate fi argument pentru susținerea tiparului general stabilit în rânduiala funcționării creației, în afară de combaterea ideologiei avortului (ceea ce nu-i puțin lucru).