De m-as fi apucat eu sa fac disectii asupra unei taine cum e cea a pruncului Ioan in pantecele Elisabetei, pentru a stabil cu precizie actiunea sau directia Sf. Duh asupra binomului mama-copil, mi-as fi atras comentarii de genul : “incercari smintite de a capta unidirectional adierea Duhului", "pretentii abuzive de a inghesui taina in scheme mentale inguste", obsesia fixista pentru a se incadra in propria mentalitate limitata si alte asemenea etc. etc.
Daca ma-ntreaba cineva pe mine, parerea mea e ca acest cuvant: "
încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt", trebuie cugetat deodata cu cestalalt: "Iar cand a auzit Elisabeta inchinarea Mariei, a saltat pruncul in pantecele ei si Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfant si a strigat cu glas mare si a zis: Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Si de unde cinstea aceasta pentru mine, ca sa vina la mine Maica Domnului meu?
Caci iata, cum a ajuns glasul inchinarii tale in urechile mele, a saltat pruncul de bucurie in pantecele meu."
In felul asta, eu nu m-as hazarda in certitudini disjuncte de genul
Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Cu Elisabeta se întâmplă exact invers decât în tiparul propus de părintele Ioachim: mama se sfințește de la copil și nu copilul de la evlavia mamei.
|
Fiindca, atat mama, cat si copilul se sfintesc de la Duhul Sfant, nu unul de la altul. (Cu exceptia Maicii Domnului, desigur).
Pruncul Ioan Botezatorul a tresarit in pantece, imediat ce glasul bland al Maicii Domnului strabatut de harul "Embrionului" Sfant, a ajuns la urechile Elisabetei. Asa inteleg eu ca ne sugereaza Scriptura.
Asadar, fara intentia de a inghesui taina in scheme rationale ori de a stabili secvential adierea Duhului, eu cred ca deodata cu auzul urechilor Elisabetei, s-au umplut de Duhul Sfant, si ea si pruncul Ioan.