[vsovivivi]

Păi omul singur se păcăleşte sau cu femeia născoceşte o înşelare şi o răutate vicleană, o inventează, o creează, o face şi apoi se lasă înghiţit de ea şi devine şi tatăl satanei dar şi satana însăşi şi ca un încrezut nu se crede o satană ci un sfânt, un înger drept, un om bun, un credincios deşi toate faptele sale îi sunt rele, toată visarea sa este spre rău şi toată credinţa sa este vicleană şi plină de spurcări şi blesteme superstiţioase deci tot viitorul şi izvorul din om este satanic şi cu toate astea omul ăsta se vede şi se crede bun şi drept şi sfânt şi important... şi nemuritor şi indistructibil şi infailibil în orice luptându-se ca nebunul să-şi dovedească dezvinovăţirea şi meritele.

Adică omul crează satana, se lasă înghiţit de satana creată şi apoi ca un încrezut se ţine mare sfânt, drept, bun deşi toate faptele lui şi toată viaţa lui şi tot gândul şi firea şi pofta şi visarea lui mărturiseşte că e satană rea de tot.

Deci nu numai molipseala molimei mândriei satanice care te încrede prieteneşte asemănându-te cu nişte îngeri păcătoşi ai dreptăţii aşa ca golănaşii, prostie şi cruzime vicleană ce vine de la draci sau de la păcătoşi e satana prin imitaţie şi grozăvie sfinversă ci omul singur îşi tot face vrerezie poftind pe câte o satană care-l înghite şi aşa înghiţit nu mai vrea să vadă ce face, ce este şi ce izvorăşte din el şi cum molipseşte răul în apropiaţi... nu mai vrea şi nici nu mai poate pentru că ispiciul şi păcăliciul şi viciul şi plăcerea robiciului şi supliciului îl încântă cu atâta mită orbitoare că decât să lupte ca să creadă şi să vadă drept şi să se schimbe mai 'nainte pe sine mai bine îşi zice şi el ca gLoomea că păcatul e bun şi de dorit şi că-i face bine şi de atunci crede aşa şi nu-i mai pasă că se sinucide pe calea cea largă pe sfinvers... şi nu-i mai pasă... şi mişună ca moroii, ca morţii, ca virusul spurcăcios având multă crumilinţă necurată şi păcătoasă aşa ca un măscărici jucăuş ce face tuturor pe plac defapt orbirii şi păcătuirii plin de o tainică mândrie şi de credulitatea infailibilă că scapă şi că reuşeşte de se dezvinovăţeşte ca beroii.

Creştinule nu mai păcătui şi nu mai sta în ispită sau în viciu căci te îmbolnăveşti de tot şi slăbeşti şi mori chinuindu-te şi ajungi din rău în mai rău până pe fundul mării iadului!

Boala cea rea vine de la păcat şi de la mândria sfinversă aşa ca o crumilinţă necurată de parcă ţi se pune pfata cu care te mitui să vrorbeşti prefăcându-te meritos şi sus-ţinându-te mare şi încrezUt!