Citat:
În prealabil postat de CristianR
Vorbim de taine mari și mă tem să nu greșim, căci fără a avea o minte luminată de Duhul Sfânt nu putem să înțelegem cele duhovnicești. Eu cam atât reușesc să înțeleg până acum: Pâinea și vinul devin Trup și Sânge prin pogorârea Duhului Sfânt, tot așa cum Hristos a luat trup din Fecioară. Trupul Său a rămas omenesc, dar unit cu ipostasul Său divin, în Duhul Sfânt.
La fel, Împărtășania, fără a înceta să fie pâine și vin, devine Trup și Sânge al lui Hristos cel Înviat. Dar după cum cine Îl atingea pe Hristos în trup nu atingea ființa lui Dumnezeu, așa și noi, primind Trupul și Sângele Său nu ne unim cu El după ființă. Cred că oricine este de acord cu asta, căci Dumnezeu este intangibil în ființa Sa. Prin urmare, ne unim cu El tot prin mijlocirea Duhului Sfânt, adică a harului, căci, din nou, persoanele noastre nu se pot uni cu o Persoană a Dumnezeirii.
Orice corecție este binevenită.
|
Textul de mai sus este rodul discernământului luminat al creștinului care-și cunoaște locul și rostul în Biserică.
Într-una din scrisorile lui Sfântul Chiril al Alexandriei către Nestorie, îi reproșează acestuia că își dă prea mult cu presupusul despre lucruri care țin de iconomiile ascunse ale lui Dumnezeu, neîncăpătoare în capacitatea umană de înțelegere. Și nu doar că-și dă cu presupusul, dar și meșteșugește asocieri vag raționale ca să transmorme presupunerile în dogme.
Certarea Sfântului Chiril rămâne valabilă și pentru creștinii contemporani, amatori de speculații obraznice.