Citat:
În prealabil postat de catalin2
E foarte simplu
|
Asa o fi. Te-as ruga din nou, sa distingi cele doua aspecte la care m-am referit. Nu zic ca materia Trupului Lui Hristos nu ar putea trece prin placenta, zic doar ca modul in care se intampla asta nu e analizabil dupa legile cunoscute, ci mai degraba se aseamana cu episodul cand Hristos a iesit cu trupul indumnezeit prin piatra mormantului iar ulterior a intrat la ucenici prin usile incuiate.
Daca tu zici ca e simplu si la indemana de inteles rational asa ceva, pai, asa o fi. Nu neg ca tu ai putea descrie natura si caracteristicile materiei Trupului lui Hristos, cu care a iesit prin piatra mormantului si a trecut prin usile incuiate. Pe mine insa nu ma duce capul sa fac asemenea disectii, in zona apofaticului.
Imi vin mai degraba in minte stihuri din rugaciunile Canonului de la Impartasanie. De ex., una a Sf. Vasile cel Mare zice asa: “Stiu, Doamne ca ma impartasesc cu nevredicie,
neputandu-mi seama precum se cuvine de Trupul si Sangele Tau..”
Ce inseamna “a-ti da seama precum se cuvine”? Pentru mine inseamna ca orice incercare de a o cugeta biologic/chimic/ fiziologic/ trupeste/ material/ lumeste etc., ma indeparteaza de ea si ca ceea ce se afla in Potir e taina Dumnezeului intreg, comprimat intr-un miez de paine si un strop de vin, taina ce nu sufera disectii si analize de laborator, taina ale carei margini se indeparteaza pur si simplu, de indata ce am falsa impresie ca as putea-o cuprinde.
Citat:
În prealabil postat de catalin2
E interesant ca am gasit un raspuns si pentru asta (pentru ca nu ma asteptam).
Sf. Nicolae Cabasila spune: "Pentru impartasirea bolnavilor din cursul anului, in Joia Mare, se scoate un alt sfant agnet, il imbiba cu sfantul sange si luni dupa Pasti il usuca bine pentru a se pastra bine, ca sa nu se altereze, caci Trupul si Sangele care ni se da noua in conditiile de viata pamanteasca, nu este trupul cel proslavit si nesupus schimbarii, ci: Trupul care a fost rastignit si jertfit, care a dat marturia cea buna inaintea lui Pontiu Pilat (i.Tim. 6, 13). "
Deci nu Trupul pnevmatizat.
|
Dar tu ce intelegi prin Trup pnevmatizat? Sau materie pnevmatizata?
Ca daca n-am sugerat inca cum se cuvine, indraznesc sa repet, nu fara frica si cutremur, ca dupa umila si nevrednica mea opinie, e materie unita cu focul dumnezeirii, materie metamorfozata deplin de Duhul Sfant, materie impregnata osmotic in fiecare molecula cu Duhul Sfant.
Tot la Liturghie, dupa Impartasire, e un stih: “Iata s-a atins de buzele voastre, si faradeligile voastre le va sterge si pacatele voastre la va curati”.
E din Isaia si se refera la carbunele aprins pe care un serafim l-a luat de pe jertfelnic si l-a pus pe buzele profetului, dupa care a rostit aceste cuvinte.
Cum talcuieste Sf. Ioan Damaschinul acest simbol preluat in Liturghie? “Carbunele nu e lemn curat, ci lemn impreunat cu foc; in acelasi chip, Painea euharistica nu e, pur si simplu paine, ci Paine impreunata cu Dumnezeire. Dar un trup unit cu dumnezeirea nu e o singura natura, ci are o natura care-i apartine trupului si o alta care-I apartine dumnezeirii unite cu el”.
Vezi si celelalte rugaciuni: “… sa-mi fie mie carbunele Prea Sfantului Tau Trup…
In ce context zice Nicolae Cabasila acele cuvinte?
A pune apa sfintita sau materia de la Impartasanie la microscop sau radiografie, mie imi pare, pur si simplu, un sacrilegiu. Nu la micrscop ori prin imagistica medicala se poate sesiza osmoza vazutului cu nevazutul, a materiei cu Duhul, ci altfel, in adierea de har a Duhului. Cugeta la postarile recente ale lui Ioan Cezar despre taina si, hai mai bine sa nu ne adaugam si pacatul palavragelii. Eu ma simt ca vorbesc din afara unor realitati la care se cugeta doar dinauntru.
Si iertare pentru vorbirea in desert.