[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de sophia

Doamne apara-ne si ne pazeste!
Ce ati ajuns sa scrieti aici si sa despicati in 16!!!
M-ati pierdut definitiv si cred ca oricine intra pe forumul asta si citeste pe acest fir se sminteste de nu mai stie de el si de Dumnezeu.

Definitia Deliei cu penumaticul si citatul dat de Catalin din Cabasila sunt culmea filozofiei religioase.
Daca asa trebuie sa analizam si sa intelegem credinta, pe Dumnezeu si Sf. Impartasanie, eu cred ca renunt. Eu nu pot asa ceva.

Si propun sa lasati firul asta in pace. Ce-a fost si ce a ajuns!!!
Pruncii din pantecele mamelor...ii stie numai Dumnezeu daca si ce primesc.
Stam noi aici si analizam la microscop care celule ajung si care nu si ce osmoza se petrece in ele.

Si inca ceva - Duhul Sfant trebuie sa fie in suflet, nu in celule si nici in alta parte. Parerea mea. Acolo trebuie sa simtim credinta.

Mai am un sfat pentru Delia (si Ioan Cezar) - mai cu perdea si mai usor cu complimentele, ca mai intelege lumea alte chestii si din cate stiu el este casatorit si are copii.

Dragă Sophia, mi-a trebuit ceva vreme să ies din capcana în care m-au invitat aceste cuvinte ale tale. Acum, iată, am ieşit în bună parte, cred, şi pot reformula mesajul pe care ţi-l adresasem cu iuţime mai devreme. Sper că va ieşi ceva folositor de aici.
Poate ai sesizat că de multe ori, pe diverse teme, forumiştii se întâlnesc să schimbe opinii, să comenteze, să exprime gânduri personale, simţăminte etc. Uneori discuţiile sunt bogate şi crescătoare, alteori ele eşuează. La fel şi pe acest topic, căutăm fiecare şi laolaltă să ne dumirim, atât cât poate fiecare şi cât e omeneşte sau cât îngăduie Dumnezeu, în legătură cu Taina Împărtăşaniei. S-a pornit de la o situaţie concretă: colega noastră trăieşte tocmai acum această realitate a împărtăşirii fiind gravidă. Şi voieşte să înţeleagă mai mult şi mai bine, fie şi aşa prin dezbaterea purtată de noi. Dacă te nedumereşte volumul comentariilor şi direcţiile diverse în care a cugetat fiecare, atunci te-ai putea gândi să accepţi contemplînd aceasta - iar nu să comanzi tu, ca şi cum ai fi o fetiţă care joacă rolul pedagogului şef - "opriţi-vă!". Cred că poţi trece peste tendinţa spre acest gest nepotrivit.
*
Te arăţi foarte solicitată de citatul oferit de Cătălin şi de precizările Deliei. Bine, dar cine te sileşte să ţii pasul cu ei, încât să afirmi că eşti epuizată şi că nu mai poţi? Eşti liberă să îţi păstrezi ritmul personal, aşa cum crezi de cuviinţă, nu-i aşa? Nu-i nevoie să strigi, oţărâtă, la ei, să le dictezi, să le impui când să se oprească, iar mai la vale să aduci şi cuvânt de insultă... Mai potrivt ar fi să te înclini în faţa celor mai mari, cu recunoştinţă. Sau pur şi simplu să respecţi diferenţele.
*
Opinia ta că Duhul trebuie să fie doar în suflet, nu şi în corp... s-ar putea, mai întâi, să încalce libertatea însăşi a Duhului. Te-ai gândit la asta? Şi, apoi, nu credem noi, creştinii, în sfinţirea materiei? Implicit şi a corpului omenesc?
*
Cât priveşte ultima ta afirmaţie, prin care ai încheiat turul critic al ochiului tău scrutător prin acest topic, ce să spun... Că aşa cum e ochiul, aşa şi vederea, din păcate. Îmi pare rău că ai aruncat cu noroi dar, dacă altceva nu ai avut la îndemână, primesc şi asta ca din partea lui Dumnezeu.
Sper să fii un pic mai relaxată pe viitor, ca să evităm momente penibile care pot duce la alte lucruri penibile ş.a.m.d.
Toate cele bune, Sophia,
Doamne ajută!
*