Citat:
În prealabil postat de Grand Moff Hadrianus
Delia, o nedumerire: chiar Či după instituirea Sf. Sacrament de către Domnul, oamenii continua sa moara, sa păcătuiască si sa sufere, dar si sa se întoarcă la Dumnezeu Či să fie vii. Natura continua sa fie "bolnava", si, mai mult, distrusa pas cu pas de un sentient Či mai "bolnav": omul căzut. Cum bine puncta Mihnea, pe un alt topic înrudit, Sfântul Sacrament e dăruit spre a fi administrat de si in Biserică, spre iertarea păcatelor si arvunirea vieČii veČnice. Nu are legătură cu o mai mare restaurare. Dacă ar fi asa, ar fi preluat din Re-Creearea ce va avea loc la parusie, Či mai mult, după Judecată:" Iată, Eu fac toate lucrurile noi". Ritualurile din Biserică nu schimba Či nu pot schimba rosturile Universului, chiar asa corupt cum este/pare el. Či este bine aČa. Ar fi periculos sa se dea unui grup de fiinČe umane, remember: care sunt încă virgulă căzute, asa o putere cum doar, dintre creaturi, doar Puterile CereČti de grad înalt, care se bucură de vederea neîncetată a Sfintei FeČe a Domnului, o au.
|
Grand Moff, hai sa-ti zic ce ma streseaza pe mine, uneori foarte tare. In genul asta de subiecte de antropologie crestina, se trece ca rapidul prin gara peste doua-trei idei absolut esentiale pentru intelegerea si punerea in paralel a ceea ce-i ziceam mai sus dl. Dragomir, si anume: constitutia noo-psiho-somatica edenica, radical diferita (dpdv orthodox) de constitutia post-cadere, si cel de-al treilea tip de constitutie umana, cea a Noului Adam, in care vor fi integrati toti cei mantuiti.
A spune despre oameni care de-a lungul vietii s-au impartasit cu Hristos euharistic si care au dus o viata de sfintenie, ca acestia continua sa moara, ma face sa cred ca nu faci nicio distinctie intre moartea thanatos si moartea nekrotes. Ce anume din constitutia noo-psiho-somatica a omului moare biologic atunci cand nous-ul se desface de soma? Ce se intampla cu nous-ul unuia care l-a salasluit pe Hristos in timpul vietii bios? Nu e in continuare in comuniune cu El? Si atunci de ce vorbim de moartea trupeasca ca si cum asta ar fi marea tragedie? Cand de fapt, moartea sufleteasca, adica despartirea de Dumnezeu e cea de evitat.
Cugeta pana la epuizare acest subiect de Antropologie si de-abia apoi, hai sa trecem mai departe, ca altfel ne invartim inutil in cerc.