"Constientizarea faptului ca starea lui Adam in Rai era starea fireasca a omului, si cea la care nadajduim a ne reintoarce, cu harul lui Dumnezeu, este unul dintre imboldurile cele mai puternice ale nevointei ascetice. Aceasta constiinta este deci de cel mai mare folos practic pentru crestinii ortodocsi care nadajduiesc sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu. O data cu caderea omului, Raiul a incetat sa mai fie o realitate a acestui pamant, fiind asezat intr-un loc neajuns; dar, prin harul lui Dumnezeu, pus la indemana crestinilor prin Hristos, al Doilea Adam, avem inca nadejdea de a ajunge la el. De fapt, prin Hristos nu numai ca suntem in stare sa redobandim starea lui Adam de dinainte de cadere, ci si sa ajungem la o stare inca mai inalta: starea la care Adam ar fi ajuns de nu ar fi cazut."

(Ieromonah Serafim Rose, Scrieri pag.128)