[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihailc

Nu ştiu să-ţi spun de ce au ales să construiască aşa. Singurul lucru care-mi vine în minte când văd două fântâni în aceeaşi incintă, sunt versurile unui cântec foarte popular în adolescenţa printre amatorii de ieşiri în natură cu cortul:

Dacă noi suntem două fântâni
Şi-i atâta sete între noi
Trec copii cu apă-n mâini
Şi pe creştete au ploi
Te îngân şi mă îngâni
Seacă vlaga-n amândoi

Ce departe eşti, fântâna mea
Mai departe chiar decât sunt eu
Cu izvoare aş pleca
Şi surpări de minereu
Să îmbrăţişez cândva
Cu izvorul meu pe-al tău

Vai şi ne e jale şi urât
Ce departe suntem amândoi
Ceru-n noi a coborât
Şi ne bat străine ploi
Ne iubim numai atât
Prin acei ce beau din noi
(Adrian Păunescu)

Sau, mai îndepărtat, incantaţia fetei bătrâne la fântâna din curtea bisericii:

- Bună dimineața, lină fântână!
- Mulțumesc dumitale, fată bătrână!
- Șezi!
- N-am venit să șed; am venit să-ți iau hainele tale
Să mă speli cu apă-ntoarsă
Să par băieților frumoasă,
Să plac dănacilor,
Să plac bărbaților,
Să plac boierilor,
Să fiu ca soarele care răsare,
Ca vișinul când înfloare
Ca un păun pestrițat
De lume lăudat.
(Folclor)

Mulţumesc, Mihai, îţi mulţumesc!