Pt. Catalin si nu numai, referitor la tema Impartasirii pruncului in pantece
Am ramas cu cateva nelamuriri si as dori sa stiu cum trebuie cugetate unele aspecte ivite pe parcursul discutiei, care, daca nu sunt intelese duhovniceste, sunt contradictorii.
Ma refer pentru inceput la randuiala primirii tainelor, mai precis Euharistia inaintea Botezului, in cazul pruncului in pantece.
Or, stim ca Botezul e taina inceputului, iar Euharistia, taina desavarsirii.
Cum trebuie cugetat la asta? Impartasirea pruncului e o exceptie solutionata canonic?
Stim ca in randuiala Bisericii, Botezul e prima taina pe care o primeste cineva, iar nu Euharistia.
Impartasirea pruncului in pantece, indirect prin mama, dupa parerea mea poate fi o comuniune prin har, asemanatoare celei la care au acces si paganii si intregul Cosmos. Asemenea oarecum comuniunii pruncului Ioan Botezatorul in pantecele Elisabetei. Umila mea parere, nu trageti! Foarte binefacatoare pentru prunc, de altfel.
Caci Taiana Euharistiei, stim ca se da doar celor incorporati in prealabil in organismul Bisericii prin Botez, or acel prunc din pantece inca nu e integrat "official", ca sa zic asa, in Biserica, fiindca inca nu e nascut.
Stim ca in vechime, catehumenii erau exclusi de la Euharistie pana nu primeau Botezul, dar intr-un fel sau altul, se bucurau si ei de harul revarsat inclusiv asupra nebotezatilor. Totusi, aceasta partasie oarecum nedeplina cu harul nu
i-a scutit de Botez.
Nu se poate ca pruncul sa fie considerat botezat in pantecele mamei, asa cum cugeta Copacel. Sa nu uitam nici de acel canon despre botezul femeii insarcinate, care spune ca odata cu botezul ei, pruncul din pantece nu e si el botezat.
Intelegem de ce? Ce, oare nu poate Dumnezeu ca odata cu mama scufundata in apa sfintita a Botezului, sa-l scufunde si pe prunc in har?
Si astfel sa i se considere nastere din apa (lichid amniotic) si din Duh?
Poate, dar, din cate stiu eu, Biserica a randuit altfel. Ca tainele sa se dea fiecarei persoane separat in parte, direct, cu intentia declarata sa se savarseasca pentru acea persoana. Rostirile preotului sunt extrem de importante, fiindca el e cel ce confirma lucrarea lui Dumnezeu asupra cuiva: "Se boteaza robul/roaba..", "Se impartaseste robul/ roaba..", "Se prochiriseste robul…".
Cum se raspunde la intrebarea lui Copacel: de ce mai trebuie botezat un copil care s-a impartasit in pantece?
Dupa cum inteleg, tocmai fiindca de-abia dupa ce copilul e alcatuit si nascut, poate muri (duhovniceste vorbind) ca om vechi spre a se naste ca om nou. Caci asta se intampla la Botez. Moare omul vechi si se naste omul cel nou. Daca nu asa trebuie cugetat, sunt numai ochi si urechi la orice interpretare in duh si adevar.
Un alt aspect, e legat de faptul ca inainte de Botez, se fac lepadarile de satana. Si de-abia dupa aceea pruncul devine rob al lui Dumnezeu.
Or, in cazul impartasirii pruncului in pantece, asa cum sustine cu certitudine Catalin, ce ar trebui sa rosteasca preotul? Se impartaseste roaba lui Dumnezeu, Floricica, impreuna cu pruncul din pantece, care, al cui rob e?
De vreme ce inca nu i s-au facut exorcismele pre-baptismale, cand candidatul la Botez se intoarce de la stapanirea satanei spre a fi rob al lui Dumnezeu.
Pt. cei ce sustin ca pruncul e deja impartasit deplin inainte de-a se naste, ce sens ar avea Lepadarile de satana de dinaintea Botezului, daca el apartine deja deplin Stapanului Hristos inca din pantece? Ce sens ar mai avea de fapt Botezul daca pruncul e deja partas direct la Trupul lui Hristos care e Biserica?
|