[Ioan_Cezar]

Răspuns

Hotărîndu-Se să coboare în fiinţă, precum numai El a ştiut, Cuvântul Cel mai presus de fiinţă şi Făcătorul tuturor celor ce sunt a adus raţiunile naturale ale tuturor lucrurilor văzute şi cugetate (inteligibile) împreună cu înţelesurile necuprinse ale propriei dumnezeiri. Dintre acestea, raţiunile celor cugetate sunt sângele Cuvântului, iar raţiunile celor sensibile sunt trupul Lui văzut.
Deci Cuvântul fiind învăţătorul tuturor raţiunilor duhovniceşti, atât al celor din lucrurile văzute cât şi al celor din realităţile intangibile, după cuviinţă şi cu drept cuvânt dă celor vrednici să mănânce, ca pe un trup, ştiinţa cuprinsă în raţiunile lucrurilor văzute şi să bea, ca pe un sânge, cunoştinţa aflătoare în raţiunile celor inteligibile. (1 Scolie)
Pe acestea le-a pregătit Înţelepciunea în chip mistic încă de odinioară, dregînd vin şi aducînd jertfe, precum se spune la Proverbe (IX,2). Iar oasele, adică raţiunile mai presus de înţelegere despre Dumnezeire, care depăşesc în chip nesfârşit toată firea creată, nu le dă - neavînd firea celor create vreo putere ca să intre în legătură (relaţie) cu acestea. (nota 117, Păr. Stăniloae)

Scolie 1
Vorbeşte de fiinţa, de puterea şi de lucrarea fiecărei făpturi. Acestea se văd la toate făpturile şi prin ele e cunoscut Dumnezeu ca Făcător, proniator şi Judecător. Sau vorbeşte de cele două părţi din care se alcătuiesc făpturile, adică de materia şi forma celor mai sensibile sau de fiinţa şi accidentul celor inteligibile sau de virtutea şi cunoştinţa prin care se face cunoscut celor vrednici Cel mai presus de cunoaştere.

Nota 117
Firea noastră creată nu poate cunoaşte prin puterea ei finită cele ale lui Dumnezeu, ci numai dacă primeşte puterea lui Dumnezeu, ca prin El să cunoască ale lui.