Citat:
În prealabil postat de sophia
Ioan_Cezar (si altii) - eu am mai spus:
Pentru mine moartea cuiva este trista, este o pierdere. De aceea nu va inteleg.
Voi va bucurati si sariti intr-un picior cand va moare mama, tatal, sau altcineva drag? Sau plangeti? Ca sa ne intelegem, sa vorbim de acelsi lucru.
Da, am citit si texte ortodoxe in care moartea este descrisa ca fiind o bucurie, o alta viata. In fine.
|
Plansul la inmormantare denota prezenta dragostei dar si a atasamentului pe care il ai fata de o persoana; este o parte egoista acolo care ne face sa plangem pt noi,ca nu avem placerea sa petrecem timp cu persoana respectiva.Mama ne dadea atentie,ne iubea neconditionat,stia cand este ziua noastra de nastere,era mereu atenta etc ...
Plangem pt ca toate acestea nu ni se mai vor intampla in viitor,deoarece persoana care ne adora a disparut din peisaj.
Deci exista o componenta egoista atunci cand plangem dupa cineva,atasamentul nostru are de suferit,copilul cu nevoi din noi.
La fel,ne pare rau dupa un sef bun cand se transfera(altfel de ce ne-ar pare rau daca omul este transferat la un loc mai bun si asta inseamna mai bine pt el ????).
Si raposatii se duc intr-o lume mai buna;daca ii iubim atunci sa ne bucuram deci pt ei ca au scapat de lumea asta plina de dureri,de caderi,de infrangeri si de chin.