[sophia]

Mi-au placut mesajele lui Alin de data asta. Cam asta incercam si eu sa spun.
Eu va inteleg si pe restul si nu vreau sa minimizez credinta, sau postul.
Dar mie mi se pare o decizie foarte grea acest caz si nu numai.
Eu nu stiu cum as face in asa o situatie. Chiar nu stiu.

Am incercat sa dau sfatul dupa simtirea mea.
Depinde de cine sunt cei care ma invita si ce legaturi am cu ei, depinde si de context (am posibilitati materiale,
este la mine in zona, sau trebuie sa calatoresc, etc.). Depinde daca ma simt bine trupeste si sufleteste.

Eu una nu sunt cu mesele, cu petrecutul sunt retrasa si linistita de felul meu.
Dar uneori mi se intampla si mie sa-mi doresc sa dansez, sa uit de lume, de probleme.
Unii poate ca au mai des ocazia sa fie invitati, altii rar.

Asa cum am mai spus in general nu inviti la masa decat persoane apropiate. Mai ales pe economia
din ziua de azi. Totul se face in cadru restrans.

Mi mi-e greu sa refuz oamenii. Si mai ales mi-ar fi greu sa le explic motivul (ca tin post) unora care nu-l
stiu/inteleg.

Am mai spus greutatile pe care le am in postul Craciunului...

Fiindca imi doresc si sa nu fiu singura si sa fiu acolo in grupul caruia ii apartin.

Pentru ca pentru mine in credinta este foarte important omul, socialul.
Spre deosebire de altii...
As putea sa spun si eu ca Delia ca sunt destule zile in care se pot face nunti si sa socotesc zilele cand nu este post si sa ma duc la nunti petreceri.
Dar ma gandesc si invers. Cate zile in an ai ca sa tot postesti? Nunta este o data in viata! Te duci o zi la o nunta, restul poti sa postesti.

Asta pentru ca asa se intampla ca unii s-o fixeze in zi nepotrivita.
Si nu depinde numai de tine cand o fixezi. Mai trebuie sa tii cont si cand poate preotul, primaria, nasii, rudele, restaurantul etc.
Mai ales cand nu esti tu singurul cuplu care vrei sa te casatoresti.

Pe mine ma intristeaza si ma supara teribil cum se fac lucrurile la noi, chiar daca ma stradui sa inteleg motivele.
Slujba, apoi mai sunt unii care au parastas. Se face repede si apoi trebuie sa-si mute masa cu lucrurile undeva, ca vine un botez sau o nunta.
Repede pregatit ce trebuie, grupul ce urmeaza sta la usa si asteapta. Apoi dau navala ca trebuie sa-si gaseasca locul, sa pregateasca si ei.
Biserica n-apuca nici sa fie aerisita, sa faci putin curat.
De decorat nici nu mai vorbesc (pentru nunta), rar se intampla.
Unii n-au tihna sa-si pomeneasca mortii si sa imparta in liniste, sa se reculeaga, altii n-au tihna sa-si aranjeze evenimentul (nunta, sau botez).
Parintele obosit, nemancat, tracasat.
Bai mai apara printre astea si altii care mai au alte nevoi: de citit vreo rugaciune pentru alte nevoi ( de ex. citit pentru bebelus la 8 sau 40 de zile, sau alte probleme), de intrebat ceva pe preot/de discutat cu el.

Nu e posibil asa ceva. Nu e normal.
Pentru mine ramane mereu intrebarea ce doreste Hristos de la noi mai mult?
Sa ne ingrijim in camaruta noastra de post si rugaciune sau sa avem grija de aproapele nostru, sa fim langa el si la propriu si la figurat.

In manastire nu-i problema. Tii toate ale lui Dumnezeu.
Dar in lume ai si alte obligatii, ai oameni in jur.

Daca ai probleme cu sotul, cu copilul, cu alta ruda, cu un prieten, renunti in ziua aia la rugaciune, sau la biserica si ai grija de acela, sau nu?
Asta ma intreb mereu.
Daca te duci in vizita la bunica sau la matusa care te pune la masa cu ce are ea acolo si se bucura de tine. O refuzi?

Nu cumva ajungem in egoism chiar din credinta?

Dar da, este important si postul, si slujba si rugaciunea.
Am mai spus. Este pacat ca regulile nu sunt generale.
Si trebuie sa te rupi in doua.
Si au si preotii/duhovnicii destule greutati in a judeca drept.
Mai ales in diaspora unde trebuie sa tina cont de particularitatile locului, ale
oamenilor. Nu poti sa indrumi oamenii la a crea conflicte si discriminari.

Spuneati aici de post, de mancare, de lacomie etc.
Asupra postului s-a discutat pe aici atat, cu pareri contradictorii.
Ca e pentru Dumnezeu, sau sfinti, ca e pentru om si sanatatea lui (atunci este dieta si nu post), ca te face mai usor si te rogi mai bine, sau dimpotriva te rogi mai greu ca ti-e foame si rau, ca te infranezi, etc.

Pentru un vegan e ceva, pentru un omnivor e altceva, pentru unul casatorit e ceva, pentru cel singur e altceva.

Unul mananca de foame, cantitati mari, altul calitati inalte, altul mananca pentru ca sa traiasca, sa aibe putere, altul are niste cerinte psihice ( o prajitura, sau o bucatica de altceva ii mangaie sufletul trist), altul trebuie sa tina regim, altul trebuie sa se infraneze.