Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Alin,
Concluzia Deliei prinde foarte bine ceea ce tu ai subliniat în mesajele anterioare, însă fără a face abstracție de rânduiala Bisericii. Ori tu ai negleijat rânduiala Bisericii, dând întâietate dragostei față de aproapele. Dacă tot ai alte ocazii să postești, de ce nu poți pune problema în același mod și față de aproapele? Crezi că Dumnezeu nu-ți va da ocazia să-ți demonstrezi adevărata prietenie în multe alte ocazii? Doar pentru că este un moment unic din viața aproapelui? Dar apropele în cazul de față de cine ascultă? Este binecuvântată acea bucurie când Biserica spune clar să nu facem nunți/petreceri în zile de post? Cine va binecuvânta acea nuntă? Ori dragoste fără discernământ nu se poate. Și cel mai potrivit lucru, în acest caz, pe care îl poți face este să te sfătuiești cu duhovnicul. Și nu cred că duhovnicul nu va ține cont de faptul că îți este un prieten apropiat sau este unul doar de afaceri. Sau crezi că el nu știe ce înseamnă a avea un prieten (bun sau de afaceri)?
|
Pe undeva ai dreptate dar atunci apar alte intrebari:
1. Daca acorzi atentie aproapelui inseamna ca ai neglijat randuiala Bisericii? Dumnezeu n-a spus oare tot timpul sa ne iubim aproapele. In el se afla insusi Dumnezeu. De ce tot dam la o parte aceasta invatatura.
Tot timpul asta ne-a invatat: sa ne iubim unii pe altii. Cate pilde se refera la asta si cate la post?
Hai sa punem listele!
2. Aproapele de cine asculta si cine binecuvanteaza nunta? Problema este ce fac confesiunile crestine si de ce este asa un haos intr-o religie crestina.
De ce aproba unii nunti intr-o zi cand altii le interzic. Si doar stiu acum ca lumea este deschisa si sunt relatii de prietenie si interconfesionale.
A cui este vina pana la urma?
A mirilor, a autoarei firului, sau a Bisericilor?