Un lucru e clar din acest mega-topic despre ispitele postului.
Trebuie sa invatam sa traim intr-o societate multiculturala si multiconfesionala. Chestiunea pusa se refera la o situatie din occident, dar, in curand, tot asa va fi si in Romania. Ne place sau nu, va trebui sa ne adaptam. Adaptare nu inseamna neaparat sa mancam cum vor unii si sa ne imbracam cum vor altii. Adaptare inseamna niste reguli de urmat, care cel mai bine ar fi sa vina din partea Bisericii. Adaptarea mai inseamna o chestie de mentalitate. Pe aici, prin Franta, nimeni nu se mira cand, in restaurant, imi fac rugaciunea dinainte de masa. Nimeni nu se mira cand ma vad obligat sa refuz o iesire de Duminica dimineata la iarba verde, daca le explic ca trebuie sa ma intalnesc cu Altcineva. La randul meu, nu ma mir cand familii musulmane isi aseaza covorul in parcare si iau o asemenea pozitie incat ma fac sa ma gandesc daca nu si-au dat seama ca sunt medic si asteapta un tuseu rectal in strada. Ii ocolesc cu un zambet jovial. La randul lor, ma saluta din spatele tejghelei cand intru in kebaparia lor cu Rozariul infasurat in locul ceasului de la mana. Un ditamai crucifixul troneaza la locul de onoare in cabinetul meu: nimeni nu mi-a spus nimic. La randul meu, nu sunt deranjat de evreii ortodocsi care imi dau un pliant de cate ori trec pe langa sinagoga sambata.
Acesta va fi peisajul pestrit al viitorului apropiat si in Romania. Si nu doar la oras. Deja sunt sate in care majoritatea locuitorilor sunt adventisti. In Bucuresti, pe Mosilor si in Colentina, numarul musulmanilor este de pe acum semnificativ. Sinagogi care cazusera in ruina, am vazut ca sunt reactivate. Au deja magazinele lor, vor avea scolile lor, vor fi prezenti in adunari de bloc, in consilii locale, in ministere. Si este normal sa fie asa. Anormal este sa nu invatam sa convietuim.
|