Au mai trecut cateva saptamani. Timp in care am luat legatura cu peste 30 de asociatii umanitare, fundatii si cu cei de la directia generala de asistenta sociala a primariei buc. sect 6 de care apartine mama, cu centrul camin de zi al parohiei de care apartine ...rezultatul? Un mare zero, NIMIC, niciun fel de ajutor sau sprijin.
Fundatiile si asociatiile nu se ocupa cu asa ceva sau nu au voluntari care sa vina la domiciliu, ei doar se duc pe la caminele de batrani de Paste si Craciun cu pachete, la DGASPC nu sunt fonduri si nici locuri in caminul de stat (lista de asteptare de vreo 5 ani de zile), centrul care tine de biserica se ocupa de copii si asigura o masa calda dar doar celor care au venituri mult mai mici decat mama sau nu au pe nimeni.
Toata lumea imi spune ca ma intelege, ca e un caz dificil din cauza ca e schizofrenica si ca nu poate fi internata undeva. Bun, dar nici neinternata nu poate sta ptr ca-si face rau singura si celor din jur. Societatea romaneasca nu ofera niciun sprijin si niciun ajutor in astfel de situatii. Gasesc tot mai multe cazuri asemanatoare cu al meu care sunt la fel de disperate si fara rezolvare. Ma intreb cat va mai dura pana voi ajunge si eu s-o iau pe calea spitalelor de psihiatrie pentru ca o viata traita intr-un asemenea stres si teroare psihica nu stiu unde altundeva ar putea duce.
|