[Corinusha]

Cel mai important este ca parintii sa se potriveasca in final cu copiii. Sa aibe bucuria si multumirea in suflet. Ca si la casatorie.
Il iei pe cel care-ti place si pe care il iubesti si cu care cel putin crezi ca vei trai o viata intreaga.

Potrivirea asta e o prostie. Ea nu exista. Daca ai posibilitatea sa fci proprii tai copii, oare ai posibilitatea sa le alegi culoarea ochilor, parului, intelignta, etc? Nu, nu ai cum. Si copilul nu mosteneste naparat (fizic vorbind) parintii, ci isi poate mosteni bunicii si chiar strabunicii (aia care habar nu ai cum aratau macar). Nici cu copilul biologic nu e sigur ca te vei potrivi. Si copiii au personalitatea si temperamentul propriu, diferit de al vostru, al parintilor. Idde e ca tu, ca parinte, ori accepti si iti iubesti copilul asa cum e, ori nu il accepti si nu-ti pasa de el. Asta e valabil si in familii naturale.

Nu se poate face cu forta nici casatoria si nici adoptia. De aia te si intreaba (din cate am inteles) in formular daca vrei fata sau baiat, sau frati, varsta, nationalitate, sanatate.

Asta se face tocmai pentru ca exista oameni carora le pasa atat de mult de aspectul ast fizic si estetic al copilului. Oameni care nu inteleg ca un copil e un copil, chiar daca nu e "copilul ideal", care oricum nu exista. Deloc.

Nu te inteleg totusi!!! De ce sa obligi un om sa traiasca o viata langa cineva cu care nu poate?
De unde ideea asta?
E vorba de anumite afinitati. Nu e vorba de discriminare sau lipsa de respect.
Eu aici cunosc oameni de diverse nationalitati si ne respectam. Nu avem probleme.
Dar nu m-as putea casatori cu oameni de anumite nationalitati sau chiar religii.
Sunt de condamnat?
In schimb as fi atrasa de alte nationalitati. E vorba de mai multe lucruri nu numai de aspectul fizic. De intreaga cultura a omului, de tara din care provine.
Sunt tari care nu dau in nici un caz copii spre adoptie la cei straini de religia lor, sau de tara lor. Mi se pare ca Thailanda, tarile arabe, nu stiu daca nu si Grecia etc.

Nu e vorba de obligat nimic. E vorba pur si simplu de ipocrizia umana. Si aici ma refer la modul cel mai general, mai ales cand vin vorba e aspectul fizic si estetic. Si a, sa fim seriosi, omul e ipocrit si pace.
Si nu e vorba de casatorit, e vorba de adoptat un copil; nu e totuna deloc. Iti poti alege sotul, dar oricum ai da-o, nu-ti poti alege copilul (asta daca ai copilul tau); doar in adoptii se poate asa ceva pentru ca, omul, in general, vrea ca copilul ala sa nu fie asa si pe dincolo s a fie altfel etc. Mi e pare ok sa poti alege sexul si varsta copilului. OK. Dar mi se pare idiot sa iti alegi copilul dintr-un catalog, dupa culoarea ochilor, nationalitate si etnie, culoarea pielii, a parului etc. Nu esti la piata.
Si cum poti stii din capul locului ca nu se poate trai cu un copil care nu e "copilul perfect, ideal" care l-ati dorit voi dpdv fizic, ci ca, poate e tigan (cu ei au majoritata o problema majora)? Cum poti sti tu asta, ca om? Cand nu sti daca poti trai alaturi de copilul natural, care e din "ingineria" gentica a familiei tale+a familiei sotului (familii pe care oricum nu le cunosti destul de profund sa stii ce elemente pot fi mostenite de copil si de la cine).

Dar asta e oar pararea mea, cre tiu ca nu coincide cu a majoritatii. Am mai avut discutia asta si in real life si stiu cum e; stiu ce li se pare majoritatii ok.

Daca adopti un copil, la fel ca si la casatorie, intri si in mediul acelui copil. Sa-i sti originea, cultura, limba. Ma refer la unul strain.
Nu poti sa-l rupi de radacini, de origine.

Oricum il rupi de origini, poate si de cultura si limba; pentru ca, parintele biologic iese total din ecuatie de cele mai multe ori. Pentru ca e normal, e ok. Iar copilul nu simte asta; nu daca e sub 1 an si jumatate, 2 ani. Iar un copil trecut deja de 3 ani cam stie de ce e el la centru/orfelinat/plasament etc. si nu prea ii pasa unde ajunge, atata timp cat va avea "o mama si un tata" sau macar "un parinte care sa il iubeasca" (citate exacte folosite de copiii de prin orfelinate/centre etc.)

Am citit despre copii adoptati ai caror parinti au tinut sa le mentina acest contact: sa-i invete limba respectiva, traditii, sa-i duca in vacante in tara respectiva, sa manance mancarurile lor traditionale.
Asta inseamna sa intri si tu in cultura respectiva. Si mai tarziu isi va cunoaste poate si rude pe acolo.
Nu traiesti cu sotul/sotia sau copilul adoptat sub clopot de sticla.
Alti copii dimpotriva habr nu au despre originea lor si se simt straini acolo.

Si asta e perfect ok.
Dar sa nu crezi ca cei care nu isi stiu originile se simt straini unde sunt. Alea-s cazuri de copii care au perceput schimbarea de cultura/tara etc; si sunt cazuri destul de rare in viata reala.
Sunt foarte multe site-uri (straine mai ales) si forumuri pe tema asta. Ai sa fii surpeinsa poate sa afli cati copii romani au fost adoptati de americani si canadieni; culmea, nu se simt straini acolo absolut deloc, chiar daca unii au fost saisi vizitele tara "biologica".

Toul, zic eu, tine de felul cum va fi crescut acel copil in familia adoptiva si foarte mult, enorm chiar, conteaza dac copilul stie adevarul de la bun inceput sau nu.
Eu imi sustin cauza si ii sfatuiesc pe parintii adoptivi sa le zica adevarul acestora inca de dinainte de a sti sa vorbeasca. O sa ii ajut enorm, iar socul e extrem de mic spre inexistent in cazul asta. Si asta nu o zic doar eu; ci e poate vedea in cazurile din jur (si nu ma refer aici doar la cazuri de la tv; undeoricum nu stim destule informatii).

Poate am fost putin judgemental sau prea directa sau prea rea, nu neg asta, dar imi asum fiecare cuvintel pe care l-am zic, pentru ca tot ceea ce am zis e in concordanta cu principiile mele.

ps: am mancat multe litere, am greseli typo, dar am scris rapid si am probleme cu tastatura; nu am mai corectat si abia acum vad ca e full de greseli. Sorry.