Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
Sfinteasca-se "Numele" Tau
|
O cerere întru deplinătate. Râvnirea la simplitate, la neamestec. Ruga pentru smerenia cea mai adâncă.
Cine o poate purta?
*
Îmi amintesc din lecturi: cum Sfântul Siluan, încercat prin retragerea Harului, s-a surprins pe sine rugîndu-se cu un fel de rânjet interior... Monahul Siluan, omul marii simplități, avea să se cunoască pe sine în ipostaza cea mai bicisnică cu putință: un râs neserios, de drac, îl seconda lăuntric la rugăciune... Îl lua peste picior pe Dumnezeu, în sufletul său, acest mare bărbat... Sau, poate, doar se dezicea, cumplit, de sine însuși...
Și atunci mă întreb: suntem, oare, dispuși cu adevărat să Se sfințească Numele Domnului în noi?
Experiența marelui Siluan mă sperie, mărturisesc. Mă copleșește. Meditația la întâmplarea Sfântului e una din formele mele, minoră și meschină, de deznădejde - dacă îmi e îngăduit să folosesc la propriu acest măreț cuvânt, rezervat, îmi pare, doar marilor bărbați ai lui Dumnezeu.