Citat:
Presupunerea respectiva nu este "osanala desantata" ci o ipoteza bazata exclusiv pe observatie, pe studiul literaturii de specialitate.
Speram sa-mi fie infirmata de catre cineva de pe forum cu texte patristice (posibil neo-patristice) care sa elucideze printr-o pedagogie accesibila importanta apofatismului, resorturile ei psihologice si modul practic de angajare in viata de zi cu zi a teologiei negative.
Din pacate, pana in prezent, nu a fost nicio reactie pe forum care sa demonstreze ca in crestinism mecanismele cunoasterii apofatice sunt cunoscute profund, teoretizate, transmise crestinilor si practicate.
Spiritualitatea de mare profunzime presupune realizarea sintezei, armonizarea teologiei pozitive cu cea negativa.
Teologia pozitiva - este bazata pe ceea ce apare ca forma - este o cunoastere prin icoana, nu o cunoastere esentiala.
|
Din punct de vedere doctrinar, budismul mahayana a rezolvat intr-un mod coerent,
aspectele antitetice pe cele doua coordonate cognitive fundamentale:
1. unificarea catafaticului cu apofaticul (aspectul iconografic - cu aspectul esential al cognitiei)
2. unificarea ratiunii (cognitiei corecte catafatic-apofatica) si simtirii
in sensul dezvoltarii si articularii unei terminologii de mare rezolutie.
Aceste intelesuri transpar din literatura patristic-ortodoxa, intuitiv, prin apel la un limbaj cu preponderenta metaforizat.
Insa nu avem acces la definitii, metode clare si o harta generala, un drum marcat catre finalitatea efortului.