Well, daca vei citi cu atentie cartea lui Iov probabil, la anumite pasaje, vei spune ,,Cam asa ceva vreau si eu sa spun !" :) Iov primeste si el un raspuns, arunca-ti privirea cand ai timp. Raspunsul meu ar fi dupa cum urmeaza si se refera si la mine si reprezinta exact ceea ce cred.

Dumnezeu are tot dreptul sa daruiasca viata sau sa ia viata cand si cum doreste. Ii apartine si este un har nemarginit ca a pus asa ceva intr-o creatura din lut. Nu trebuie sa se justifice in fata creaturii si orice vezi, totul, absolut totul, este sub controlul Lui si nu poate fi in afara voii Lui. Fenomene ale naturii, domni si imparati, oameni si vietuitoare, galaxii sau atomi, viata sau moarte, toate asculta de voia Lui. Faptul ca inca traiesc acum si vorbesc cu tine este doar dovada unui miracol in desfasurare, dovada a milei, dragostei si indurarii Lui pt ca, dpdv al pacatelor mele, pe care le-am facut liber si constient, trebuia ca securea pusa la radacina mea sa o taie demult. In ziua cand se va implini scopul pt care Dumnezeu m-a trimis in aceasta lume, zi pe care Dumnezeu a hotarat-o inainte sa fiu eu, ma va chema la EL si voi da socoteala pt tot ce am facut in miracolul pe care mi l-a daruit, numit viata. Daca ma gandesc la toate pacatele mele si le compar cu suferintele prin care am trecut nu pot decat sa imi plec capul si sa ma cutremur de adancimea bunatatii Lui. Multe din faptele mele au ranit oameni si vor produce consecinte pe care eu inca nu le stiu dar stiu ca Dumnezeu, in suveranitatea Lui, le-a randuit spre a servi binelui, transformand nepuntinta si rautatea mea in prilejuri, pentru altii, de a-i da slava care I-se cuvine.

Stiu ca Dumnezeu este sfant si drept, plin de mila si dragoste si ca indiferent ce a hotarat, si nu trebuie sa stiu eu, nu poate fi decat pentru un scop mantuitor pt oameni chiar daca noi, la nivelul nostru, trecand prin focul vietii, nu reusim sa intelegem mereu. Stiu ca indiferent ce va decide in ceea ce ma priveste, va fi drept. Stiu ca sunt pe deplin responsabil dar stiu, in acelasi timp, ca nimic nu este in afara voii Lui. De foarte multe ori, in trecut, mi-am pus aceleasi intrebari ca tine, inteleg cumva ce simti, desi este o experienta personala in esenta. Acum nu mai am aceste intrebari dar stiu cumva umbrele vaii prin care treci. Doar harul Lui, care mi-a tinut in viata credinta,mica cat o lumanare in bataia vantului, in Fiul Sau, Mantuitorul meu, m-a tinut sa nu ma inec definitiv.

Daca ar trebui sa spun toate indurarile Lui, din viata mea, toata dragostea, iertarea Lui, nu as sti nici cu ce sa incep mai intai si nici cum sa le spun. Cuvintele mele sunt sarace dar singura intrebare pe care o mai am este aceasta: ,, Cum a fost posibil Doamne sa-L dai la moarte pe cruce pe Fiul Tau pt unul ca mine? Eram pierdut dar M-ai gasit, eram orb dar acuma vad". Nu stiu cat de folos iti sunt, sunt oameni, fie si pe acest forum mult mai priceputi in a-ti da un sfat sau un raspuns, dar eu iti doresc ca Dumnezeu Atotputernic sa te calauzeasca prin aceasta lumea iar cand iti va veni ceasul sa te duca in Imparatia Lui.