[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de gabero

Va salut oameni buni.
Imi cer scuze daca am gresit topicul.
Sunt foarte suparat, tulburat.
Eu pur si simplu ma simt tare nefericit nu mai vad nimic la orizont si nu-mi gasesc pacea si linistea.
Trec printr-o perioada grea, o despartire, o lipsa care mi-a marcat existenta.
Si ma simt tot mai rau si singur, nu am pe nimeni apropiat.
Cand vine weekendul devin foarte deprimat si coplesit de tot felul de ganduri...
Eu nu stiu ce sa fac, unde sa-mi caut linistea si pacea ? Imi doresc pe cineva in viata mea.

Fratele Gabero s-a retras dintre noi. A ales aşa, din motive cunoscute doar de el însuşi. Eu m-aş bucura să îi fie cu folos retragerea şi să îşi găsească liniştea, pacea, aşa cum mult îşi dorea. Cu toţii ne dorim acelaşi lucru, dealtfel!
Sunt mai multe teme întreţesute simultan în postarea de mai sus. Gabero le-a expus aşa cum i-au venit, cum a simţit nevoia şi cum s-a priceput.
Unul din rolurile consilierului, când construieşte o relaţie terapeutică cu o persoană care solicită ajutor, este tocmai acesta: să ajute la clarificarea situaţiei de viaţă, să contribuie la construirea, de către client, a unei liste de priorităţi, să susţină elaborarea unei ierarhii a neajunsurilor, să sprijine formularea în cuvinte a tensiunii lăuntrice, apoi să modereze puţin neliniştea şi să mângâie acolo unde s-a cam aşezat durerea. Toate acestea prin cuvinte, prin ascultare, prin expresiile mimicii şi ale corpului, aşa încât omul aflat la necaz să se simtă acceptat, ascultat, înţeles - înainte de toate.
Aceasta înseamnă, implicit, contact interpersonal - faţă către faţă. Pentru a construi o relaţie de suport cu efect cert e musai nevoie de acest contact interpersonal. Ca urmare, o îndreptare a situaţiei prin discuţii pe net are, din start, şanse mici de reuşită. Bine ar fi ca Gabero să intre în relaţii concrete cu un psihoterapeut şi, desigur, cu un duhovnic.
A căpăta un sens nu este o acţiune solitară, deşi simţământul sensului sau al lipsei de sens e resimţit subiectiv, personal.
A dobândi un sens este rodul unei integrări în relaţii interpersonale şi în configuraţii omeneşti mai largi chiar de atât... Cu cât ne închidem mai mult între pereţii casei noastre sufleteşti, cu atât ne depărtăm de sens şi, invers, cu cât ne deschidem pentru a ne găsi un loc între oameni şi înaintea lui Dumnezeu, cu atât căpătăm şi resimţim mai deplin sensul...
E important să folosim unealta cuvintelor, pentru aceasta. Putem începe cu slovele unei rugăciuni, de pildă...