[vsovivivi]

Aşa îl păcăleşte pe naiv satana cerându-ţi să fi bun de tot cu toate!.. doar că la capitolul tot şi toate include şi viciul şi păcătuirea şi omul crede că e bun şi mare şi bine crescut, înălţat şi se bucură de slava de sine şi a oamenilor atunci când iar şi iar face 'bine': dă voie, primeşte, mângâie, împlineşte blestemul, face sfiinversări adică face bine viciului, păcătuirii, fărădelegii... şi mai ales face bine neputând face bine, neputând face rău viciului că e prea bun... bun de tot... şi se laudă că poate sfinvers şi nedrept.

Şi crezând el că e bun şi mare şi drept se îmbată de sine însuşi uitând de Dumnezeu şi atunci când îi cere cineva să facă rău viciului el se îndoieşte şi se tulbură crezând că nu va mai fi bun de tot şi se îndoieşte de poruncile Domnului şi de Dumnezeu crezând că El e rău împreună cu toţi sfinţii, singurii nevinovaţi defapt, şi apoi rămâne supărat şi morocănos neîndrăznind nici cum să facă rău viciului, oprindu-se de la păcătuire, de la mândrie şi căutând să asculte de cel Bun, de Dumnezeu.

Dar ceea ce e mai rău în sufletul omului este că nemulţumirea rămasă pe câte un aproape sau pe câte cineva pentru că acela la un moment dat fie i-a făcut rău lui sau altuia face pui şi dospeşte putrezind. Omul însă ştie că el însuşi nu a reacţionat nicicum atunci la momentul oportun dar uită şi ştie că de frică a tăcut mâlc ca un laş dar uită însă ca să-şi ascundă fapta şi laşitatea vrea ca din acea frică supărată şi morocănasă şi răzbunătoare pe drept el vrea fără să fie conştient de asta şi fără să ia în seamă şi în serios, vrea să se răzbune tainic pentru ca să se dezvinovăţească şi aşa se răzbună mereu pe acela sau pe alţii atunci când aceia nu-i mai fac răul lui sau altora şi mai ales atunci îşi găseşte să se răzbune printr-o frică absurdă şi acuzatoare mai ales atunci când aceia îi fac lui sau altora binele. El nu-şi mai dă seama şi lovind cu nemulţumire dospită şi morocăneală şi zăbăvnicie loveşte defapt în tot binele pe care acela tocmai îl face atunci când acela se poartă frumos cu el şi cu bunăvoire şi aşa devine antipatic şi nedorit şi neprietenos pentru că el crezând că îndreaptă lucrurile mai vechi care i-au rămas lui nerezolvate, neândreptate se comportă greşit şi absurd ţinând în sufletul lui voirea de răzbunare, nemulţumirea şi morocăneala... doar că acum nu mai e acela de vină căci între timp s-o fi pocăit şi acela sau s-or fi iertat păcatele în schimb sigur e vina ta acolo, şi vrei so arunci pe acela căci ştii tu că a greşit el mai demult, atunci când tu nu ai luat nicio atitudine bună şi dezvinovăţindu-te arunci vina ta pe el ca să îndrepţi lucrurile de frică pentru că nu ai luat la timp atitudinea aia care se cerea şi care de atunci dospind în tine cere să te îndrepţi dar tu în loc să te îndrepţi arunci vina mereu pe vinovatul de atunci şi pe alţii ca el crezând că aşa vei îndrepta timpul pierdut şi aşa prin nemulţumire şi morocăneală vei fi mare dar nu-ţi dai seama că de fapt vrei să-ţi răzbuni fapta ta şi vina ta pe altcineva şi pe cine?.. păi pe cel ce a făcut fapta aia rea atunci când tu nu ai luat nicio atitudine, de fricos ce ai fost şi laş şi ai rămas aşa cu nemulţumirea asta în suflet iar mai târziu când acela sau alţii vor să-ţi facă un bine tu te comporţi cu ei de parcă iar şi iar ţi-ar face rău fiind mereu nemulţumit, îmbufnat şi morocănos de frică şi laşitate. Şi asta înseamnă să nu ai o atitudine dreaptă la momentul potrivit, sinceră şi bărbată ci una laşe care apoi aruncă vina mereu pe cauză, pe origine... dar oare tu nu erai prezent? De ce ai lăsat să se întâmple răul fără să faci nimic bun? Ce ai fi putut să faci? Păi sigur puteai în ascuns măcar să te rogi şi să ceri Domnului să aibă milă de victimă!.. şi puteai să spui NU lăsând lui după el şi nu ţie!

Deci atunci când vrei să cureţi ai grijă să nu te cureţi de viciu curăţind murmurdăria cu sfinţenie cu tot şi când vrei să faci binele şi să fii bun de tot ai grijă să nu te dai mare şi bun prin aceea că din 'bunătate' te învoieşti cu viciul sau cu fărădelegea sau cu mândria şi păcătuirea care îţi cere prin satana aşa: fii drept şi fii bun şi ascultă-mă şi fă sfinvers... adică un fel de ironie, un fel de satiră doar că nu e satiră ci satană şi nu e gLumă ci e cruzime şi alunecare în viciu şi hău însă tu nu-ţi dai seama că tocmai te laşi păcălit şi crezi că eşti mai bun şi mai mare decât toţi şi că te înalţi în slavă mai sus ca toţi şi nu vezi că defapt fiind mai bun cu viciul defapt nu eşti mai bun ci mai rău cu sfinţenia şi cu Dumnezeu... deci cu sursa de unde îţi vine binele... deci eşti mai rău şi cu tine şi cu aproapele tău.

Nu poţi fii bun făcând rău iar când eşti 'bun' şi primeşti soluţia drăcească sau te învoieşti ca să-ţi lărgeşti calea sau când te bucuri pe sfinvers sau când faci rău binelui nu poţi crede ca nebunii că devii mai bun şi că o să ajungi bun de tot cu toate... căci a fi bun cu viciul e a fi rău căci viciul ne spurcă şi ne omoară şi ne distruge şi ne dezbină de sfinţenia Domnului şi de putinţa de a face orice bine pentru că te înrobeşte în a face rău sfinţeniei pentru a face bine viciului.

Deci daţi-i viteză acestei tulburări, acestei îndoieli, acestei zăbăvnicii care se împotriveşte binelui şi credinţei. Nu vă lăsaţi păcăliţi cu binele atunci când slugile viciului îţi cer câte ceva cu şantaj sau ironie înducând o ameninţare, nu vă păcăliţi de frică şi laşitate pentru ca nu cumva să faci rău sfinţeniei căci asta este o desfrânare şi o răutate şi nu o bunătate aşa că ''daţi-i chin şi tânguire precum v-a dat ea şi n-o ascultaţi şi n-o credeţi atunci când vă cere să fiţi 'buni' şi să deveniţi muişti sau muizatori sau incestuoşi sau pedofili sau malahişti sau beţivi sau criminali sau închinători pe sfinvers... aşa ca ea... ca satana ce mângâie sataneul.

Fiţi BUNI de tot însă nefiind buni şi cu viciul, mândria, fărădelegea, păcătuirea sau cu risipirea roadelor prin destăinuirea faptelor bune aşa ca stripteuzeii şi beroii beretici lipsiţi de orice taină bună. Fiţi în lumină şi nu vă fie frică de a sta în lumină în mijlocul tuturor ochilor de sus care vă văd toate faptele şi vă ştiu toate păcatele şi năravurile... nu vă ascundeţi căci nimeni nu poate să se strecoare în Rai având şi ceva întuneric în el... deci degeaba tot mituiţi pe Dumnezeu sau pe sfinţi sau pe voi înşivă amăgindu-vă ca să vă dezvinovăţiţi dându-vă buni de tot inclusiv cu viciul şi cu întunericool din voi că nu ţine păcăleala... nu puteţi fi mai buni ascultând de soluţia care vă cere să fiţi mai buni făcând rău sfinţeniei căci binele vine din sfinţenie şi nu din altceva!

Celui rău faceţi-i bine prin aia că făcând voia Domnului să faceţi sfinţeniei comune binele şi aşa o să-i fie mai bine şi celui rău şi îndreptându-se şi el şi voi vă veţi odihni în lumina dragostei... de Dumnezeu şi de aproape.