[cristiboss56]

Cunoscutul teolog francez Jean‑Claude Larchet, autor deosebit de apreciat în lumea ortodoxă, revine în atenţia cititorilor români cu un nou volum impresionant, atât prin mărime (559 de pagini), cât şi prin conţinut, asemenea celorlalte volume ale sale, bine cunoscute de acum. Lucrarea „Viaţa sacramen*tală“, traducere din limba franceză de Marinela Bojin, a apărut cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Editura BASILICA a Patriarhiei Române.
[COLOR=#bc363b]D[/COLOR]in informațiile pe care ni le oferă cuvântul‑înainte al autorului, aflăm că prezentul volum „face parte dintr‑o serie de studii consacrate eclesiologiei ortodoxe, [şi] are drept temă un aspect esenţial din viaţa Bisericii: acordarea și primirea Sfintelor Taine sau Sacramente. Un volum viitor va înfăţişa o altă dimensiune esenţială, și anume viaţa liturgică”. Şi continuă: „După ce am examinat aspectul instituțional al vieții bisericeşti, vom examina acum aspectul ei duhovnicesc, care este cel mai important, întrucât, în mod fundamental - după cum scrie Serghei Bulgakov - «Biserica lui Hristos nu este o instituţie, ea este viaţa cea nouă care se trăieşte cu Hristos şi în Hristos, însufleţită de Sfântul Duh»… Omul poate primi plinătatea harului - izvorul tuturor bunătăţilor - numai în Biserica cea una a lui Hristos, pentru că aceasta este Trupul Său şi pentru că îl are pe Duhul Sfânt prezent şi lucrător în ea. Iar acest har mai întâi îi este împărtăşit omului, în Hristos, de Duhul, prin Sfintele Taine sau Sacramente, care se săvârşesc numai în Sfânta Biserică şi numai de către Sfânta Biserică”.
În primul rând, ceea ce impresionează în perspectiva teologului din spatele acestui volum este viziunea preponderent patristică asupra Sfintelor Taine, mai exact, venită din partea profesorului de patrologie de la Universitatea din Strasbourg. În al doilea rând, împărţirea studiilor/volumelor sale, de care vorbeşte mai sus, este una înnoitoare, structural, seria propusă de el fiind aşezată în sfera eclesiologiei.
Seria domnului Larchet se vrea aşadar una eclesiologică - cu alte cuvinte, nu împărţită în/nici strict dogmatică şi liturgică - deoarece, precum am văzut, prima etapă din serie o constituie Biserica. De ce? Pentru că, am putea spune, totul pleacă din Biserică, căci ea, trup tainic al lui Hristos (cf. 1 Corinteni 12, 27), Mântuitorul lumii, care s‑a făcut pe Sine Biserică tainică în trupul celor care cred în El. Deci Biserica este spaţiul mântuirii, comunitate ce arvuneşte sau vieţuieşte anticipat în Împărăţia lui Dumnezeu (cf. Matei 12, 28; Luca 10, 9, 11 etc.). Vorbim aşadar în cazul nostru de studiul eclesiologiei, al vieţii „eclesiei” lui Dumnezeu, constituită de şi prin El şi după porunca Lui şi pentru care a şi fost trimis de Tatăl (cf. Luca 4, 43 etc.). În Biserică, omul intră prin Sfintele Taine, aflând şi trăind astfel viaţa sacramentală. În cadrul acesteia, automat creştinul primeşte prin învăţătură dogmele acesteia. Avem prin urmare o dogmatică primită şi înţeleasă eclesiologic. Nu întâmplător, volumul următor din seria profesorului Larchet se va concentra pe „viaţa liturgică” în general, ca aprofundare a vieţii întru adevăr (dogme) şi Taine.
Viziunii sale nu‑i lipseşte nici dinamismul, mărturia sfintei tradiţii fiind pusă în cumpănă cu contribuţiile actuale în domeniu, din toate disciplinele teologice, dar şi cu provocările seculare ale epocii. Cât priveşte acestea din urmă, să ne referim, de pildă, mai ales la cele de ordin moral, cum sunt legile şi practicile sexuale deviante, divorţul, avortul etc., care atacă integritatea familiei şi, implicit, Taina Cununiei, sau la frecvenţa cu care se primeşte Sfânta Împărtăşanie, mai des sau mai rar, un subiect arzător pentru foarte mulţi clerici şi creştini în general, căruia autorul îi dedică mai multe pagini. Desigur, acesta se leagă şi de Taina Pocăinţei, vizavi de care, din cauza slăbirii vie*ţii eclesiale, s‑au născut diverse practici fără temei în sfânta tradiţie.
Structural, cartea cuprinde un prim capitol privitor la Sfintele Taine în general, înţelese ca „izvoare ale vieţii duhovniceşti pentru creştini”, continuă cu alte şapte capitole dedicate, fiecare în parte, celor şapte Sfinte Taine, apoi cu un ultim capitol, foarte interesant, numit „Sinergia sacramentală”, care încearcă să răspundă la destul de multe probleme, ce variază de la o confesiune la alta, legate de lucrarea harului în om şi de efortul acestuia întru dobândirea lui prin Sfintele Taine, în special, şi prin rugăciune, în general.