[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu personal, daca Dumnezeu mi-ar cere acest lucru, atunci mi-as omori copilul. Singura diferenta fata de Abraham este ca as cere un semn pentru a fi sigur ca:
-am inteles bine ce imi cere Dumnezeu
si
-cel care imi cere asta este Dumnezeu.

Indraznesc aceasta diferenta fata de Abraham intrucat el a avut o altfel de legatura cu Dumnezeu. Una atat de stransa, incat orice indoiala era exclusa.

P.S.: ati spus "culpa"? Tot e bine, inseamna ca incepeti sa va revizuiti pozitia. Poate ca in cazul meu a fost culpa. In cazul lui Haekel, a fost intentie. Ma astept ca un penalist sa sesizeze imediat diferenta.

Un catolic se face purtatorul de cuvant al diavolului si tot un catolic da un raspuns cat de cat la obiect.

Un catolic a fost primul care a intuit, chiar daca doar pe jumatate, strategia diavolului.
Care nu e nici noua, nici foarte sofisticata si cu care totusi a indraznit sa-l ispiteasca pana si pe Fiul lui Dumnezeu.

Tehnica se poate numi "scoaterea din context".

In cazul de fata, iei un exemplu din viata lui Avraam, rupt de contextul a cine era Avraam si experienta care o avea cu Dumnezeu si o arunci unor oameni care bajbaie oarecesicum pe drumul credintei.

Orice ar spune altii in alt context, credinta este un act rational.

Avraam a pornit de la urmatoarele FAPTE:

1. Stiu ca Dumnezeu exista si ma ghideaza, nu pe versete ci pe o experienta de o viata.
2. Dumnezeu mi-a promis multi urmasi prin fiul meu.
3. Dumnezeu cere in schimb ascultare
4. Dumnezeu imi cere sa imi ucid fiul.

Concluzia logica: Dumnezeu imi testeaza credinta, capacitatea de a asculta pentru ca nu-si poate tine promisiunea 2) decat daca: ori ma va opri in ultimul moment, ori il va invia din morti.

Pe scurt, Avraam a facut un gest perfect rational.

Ori la aceeasi concluzie ca Avraam nu pot ajunge oameni maruntei in credinta care:

a) La punctele 1 si 3 experienta lor e mai mult teoretica
b) nu au promisiunea de la punctul 2)
c) 4 e o ipoteza potrivita in contextul de la a) si b) ca nuca in perete

Sigur, asta nu inseamna ca dracul nu se poate juca cu mintea lor si sa le propuna paradoxul cvasi-perfect.

Totusi raspunsul lui Dragomir ignora punctul 2) si de aceea raspunsul pastreaza o urma de irationalitate, care nu a existat in cazul lui Avraam si de asta indignarea lui Mihai este oarecum legitima.

Diavolul este oarecum satisfacut ca uite, un om care se vrea un bun crestin admite ca e posibil ca Dumnezeu i-ar putea cere un act absurd, irational, in contradictie cu caracterul Sau pe care acelasi credincios ar fi trebuib sa i-L cunoasca mult mai bine si chiar mai mult, l-ar duce la indeplinire.

Iar ca raspuns la "ce ati zice daca ati auzi de Gheorge care si-a omorat copilul pentru ca asa crede el ca i-a cerut Dumnezeu", e si mai simplu.

Faptul ca exista si falsi avocati, impostori, ratati uman, nu inseamna implicit ca al nostru coleg Mihai, trebuie sa fie unul dintre ei, asta fiind singura specie posibila de avocati.

In speta, nici existenta a zeci sau sute de milioane de nebuni cu o spoiala de religiozitate care se cred profeti sau chiar insusi Dumnezeu, nu pot compromite existenta autenticilor profeti sau a Unicului Dumnezeu.
Ba dimpotriva, de contrafacut nu se contraface decat ce e veritabil si de calitate.