Citat:
În prealabil postat de sophia
Mirela, da trebuie sa fie si cantine sociale, dar parca se concentreaza numai pe ele efortul.
Aici se dau gratuitati la mese la scoli pentru copii care nu au posibilitati.
Nu stiu cum este la voi, dar aici odata cazut in saracie si somaj, nu mai poti sa te ridici. Nu te mai angajeaza nimeni. Ai stigmatul.
Si sunt familii unde parintii sunt someri si copiii traiesc in saracie si nu au posibilitati nici ei sa se ridice. Si parca nici nu se mai zbat.
Este groaznic sa stai fara serviciu, fara sa fie nevoie de tine, fara sa fii util.
Si fara bani si serviciu nu ai acces la nimic: nici la cultura, nici la sport, nici la sanatate. La nimic.
Si te izolezi tot mai mult.
Firmele se gandesc numai la castig. Si trebuie controlate putin. Unele inchid si lasa pe drumuri sute si mii de oameni, altele fac discriminari si nu vor sa angajeze anumiti oameni.
Trebuie si ele sa faca ceva.
Pai ma gandesc ce vor acum cu milioane de refugiati care vin aici. Ca nu numai adopst si masa le trebuie. Ce fac cu ei dupa aia? Servicu, scoli, locuinte etc. De unde? Mai sunt si somerii proprii si vechi. Vor sta refugiatii astia saracii fara serviciu, pe strazi, fara preocupari?
|
Am fost si eu în somaj un an si jumătate, dar uite că Dumnezeu mi-a dat până la urmă ceva mai bun decât am avut înainte. Nu cred că este un stigmat a fi somer, e însă o situatie mai grea, si trebuie să ai multă sperantă si să nu te lasi oricât de greu îti este. Cu Dumnezeu înainte, ajungi departe.
Situatia asta a refugiatilor este foarte delicată, mai ales că se pare că nu sunt cu adevărat refugiati unii dintre ei. Chiar ieri am văzut un caz la Debrecen, în Ungaria, în care asa zisi refugiati au distrus si au vandalizat tot ce-au găsit în cale. Cei din capul mesei (a tărilor respective) vor trebui să găsească variante de iesire din criză, fără a-si periclita propriile valori si proprii cetăteni.