In ce privește idealurile, soțul și soția trebuie să fie „cu el totdeauna, ca el totdeauna” (I Corinteni 11, 11). Dar în ceea ce privește preocupările, fiecare are îndeletnicirea lui. Dacă este iubire, lucrurile se rezolvă de la sine: se uită unul la altul și știu ce au de făcut. Atunci când se spune că femeia este grozav de valoroasă în creația lui Dumnezeu, asta nu înseamnă că bărbatul nu este nimic. Pentru că supunerea, în sine, înseamnă mântuirea în sine. Femeia nu se supune pentru că este miloagă, ci se supune ca să întregească armonia lucrurilor. Ea este cea care face efortul cel mai mare pentru ca bărbatul să-i fie cap, din momentul în care îl iubește.
Și atunci femeia ce este, dacă bărbatul este cap? Unde este situată față de cap? Dacă bărbatul este capul, femeia este inima. Trebuie să se supună unul față de altul (Efeseni 5, 21); fiindcă sunt foarte dese situațiile în care bărbatul o întreabă și-și ascultă femeia (I Corinteni 7, 4). Ei trebuie să se iubească. Dacă nu se iubesc, relația dintre soți este numai o ordinară gâlceavă.
Arhimandrit Arsenie Papacioc
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|