Citat:
|
Cerem zilnic spunînd: Împărate ceresc, Mîngîietorule, Duhul Adevărului, vino și Te sălășluiește întru noi. Și apoi: vie Împărăția Ta, adică să vină Împărăția Tatălui, unde Împărăția este Duhul Sfînt în interpretarea unor Părinți.
|
Pentru noi cei aflati sub simturi, Imparatia nu poate fi conceputa decat tot ca o lume fenomenala - "o lume spiritualizata" (lume - in sensul de fenomene compuse si miscari ale acestora).
Cu totii o intelegem astfel, cel putin la inceputul calatoriei noastre.
Mintea nelucrata in cele ale Duhului, nu poate concepe altfel "Imparatia".
Interpretarea acestor Parinti dezvaluie aspectul profund al rugaciunii,
o Imparatie in Dumnezeu Insusi, dincolo de cele supuse simturilor si intelegerilor asociate acestora.
Duhul Adevarului care "pretutindenea esti" - unindu-se cu noi inlauntrul nostru, ne aduce si pe noi "pretutindenea" - intr-un chip dincolo de miscare, de perceptii fragmentate ale realitatii.