[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de cristiboss56

Supunerea ta faţă de soţul tău este, în primul rând, o problemă între tine şi Dumnezeu. Dumnezeu este Cel ce-ţi fixează locul sub autoritatea soţului tău şi tu accepţi acest loc de supunere faţă de soţul tău, în primul rând pentru că acesta este aranjamentul lui Dumnezeu, este ordinea gândită de Dumnezeu. De vreme ce tu eşti o creaţie nouă, o fiinţă care trăieşte pentru Dumnezeu, tu accepţi locul pe care ţi l-a fixat El în ierarhia cosmică şi acest loc este sub autoritatea soţului tău.
În al doilea rând, supunerea ta faţă de soţul tău este o problemă de dragoste. Când iubeşti cu adevărat, te dăruieşti celui pe care îl iubeşti şi dăruirea de sine înseamnă şi ascultare, supunere şi subordonare.
Aţi auzit că această supunere înseamnă să te uiţi mai întâi la interesele celuilalt şi să-l vezi pe celălalt mai sus ca tine. Acest lucru nu este uşor dacă nu iubeşti dar, dacă iubeşti, tocmai aceasta faci, te uiţi pe tine şi trăieşti pentru cel pe care îl iubeşti.

Ehe, când vor începe isteţii şi isteţele să spună "da, daaaar....", cu tot ce poate fi imaginat (sau chiar întrece imaginaţia) că urmează, nu mai rămâne nimic din postarea aceasta. Deşi textul e fără echivoc şi cât se poate de luminos, de hrănitor pentru fericirea familiei.
Mie îmi place cel mai tare faza (clişeu des întâlnit pe aici) cu pusul condiţiilor de tipul: da, dar numai dacă şi bărbatul e credincios adevărat (ca noi, fetele şi nevestele cuminţi-foc, se lasă de înţeles) şi ascultă de Hristos! Poftim....
Asta seamănă cu condiţia pe care o pun unii creştini "adevăraţi" care justifică faptul că nu merg la biserică prin aceea că popa a furat nu ştiu ce, s-a îmbătat nu ştiu când, a tras un pârţ nu ştiu cum ş.a.m.d.... Când vom avea un preot adevărat, un sfânt nu altceva (ca noi, se subînţelege), atunci vom cinsti şi noi biata biserică, sfinţind-o cu prezenţa noastră....
Şi ne mirăm că lumea se plânge de copii - că sunt, chipurile, răi şi neascultători... Păi de unde să fi învăţat ei altceva?