Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Intr-un fel sau altul, toti ne plangem de mila. Iar daca n-am face-o, am fi deja sfinti. Dar atat timp cat nu ne multumim cu ceea ce primim, cerand (si) altceva inafara de smerenie, indelunga rabdare, pace sufleteasca, iubire de aproape si de vrajmasi, toti suntem slabi in credinta. De ce? Pai nu e nevoie sa cerem noi nimic DE FOLOS, fiindca stie El, Dumnezeu de ce avem nevoie si ne da chiar inainte sa formulam rugaciunea care a inceput intr-un simplu gand!
Toti avem "de ce"-urile noastre, dar unii asteapta rabdatori pana cand Dumnezeu se va indura "sa raspunda" in felul Lui unic. Si sa recunoastem ca o astfel de revelatie este coplesitoare, pentru ca celor alesi, mereu le ofera "ceva mai bun", dupa ce i-a supus la incercari doar in aparenta greu de depasit. Numai cu bunatatea si mila lui Dumnezeu trecem cu bine peste tot si toate (de care ne plangem si ne razvratim) nu fiindca avem niscai calitati deosebite!!!
De ce nu primim ceea ce dorim? Din mai multe motive:
1 - Posibil sa ne faca rau si sa nu stim ce vrem;
2 - Posibil sa fim printre cei de care Dumnezeu chiar se ingrijeste in mod deosebit si le oranduieste fel si fel de incercari;
3 - Posibil sa... nu mai fie nevoie sa dorim, fiindca "acolo sus" exista un altfel de plan deja pus in aplicare si care este "activ", dar pentru care noi sa fim "legati la ochi" din anumite motive...
|
Domnule, din toate commenturile dvs (rautacioase) asta a fost cel mai cu cap!
Eu personal inclin sa cred in varianta numarul 3! :-)
Incep sa cred ca nu sunteti chiar asa de rautacios in realitate,