[AlinB]

În prealabil postat de maria32

Alin, nu se pune problema de manifestarea caracterului cand e vorba de boala. Dar nici nu poti sa faci abstractie de felul de a fi al unui om atunci cand e bolnav. Adica un om bun si iubitor dar care nu se mai manifesta astfel din cauza unei boli trebuie sa fie respins, neiubit si dat in judecata? Scuza-ma ca-ti zic dar asta nu e gandire crestineasca. Hristos ne-a poruncit sa ne iubim si dusmanii si sa le facem bine daramite parintii care ne-au dat viata.

Repet intrebarea la care ai ocolit raspunsul: cat timp in ultimii 3 ani (sa zicem) a fost acea persoana buna si iubitoare?

A doua la mana, nu respins si dat in judecata, ci respins si inchis intr-o institutie psihiatrica, nu asta vreti pana la urma?

Datul in judecata (a Statului in special, pentru ca nu ia masuri pentru astfel de cazuri) era doar o metoda prin care puteti obliga Statul sa va acorde dreptul asta, pentru ca altfel se pare ca nu se poate.

Exista alternativa unui loc unde sa fie supravegheata si sa-si ia tratamentul medicamentos + injectabil zilnic. Si nu mai e nevoie de sedare.

Crede-ma ca stiu cel putin cat tine despre cum stau lucrurile cu cazuri de genul asta, nu e nevoie sa te ascunzi dupa deget.

In primul rand, or fi "persoane iubitoare" dar pline de nemultumiri, neimpliniri, frustrari care s-au acumulat si transformat in ura care arat timp cat le permite mentalul e tinuta in frau - nu sublimata prin iertare, ci doar tinuta in frau, clocotind - iar la un moment dat rupe barierele mintii si duce la manifestari care mai pot fi controlate doar medicamentos.

Cei din jur ori sunt indiferenti ori inconstienti (nu stiu cum sa procedeze) vizavi de problemele de ordin sufletesc care le are persoana respectiva, nu le intereseaza prea mult aspectele astea atat timp cat persoana in cauza e cat de cat cooperanta, doar atunci cand nu-si mai poate controla frustrarile si o ia razna devin brusc preocupate, dar nu de celalat ci de disconfortul care il provoaca.

In orice caz, si inainte sa se declanseze crizele, datorita problemelor sufletesti pe care le au (nu le numiti superficial "boala"!!!) sunt persoane cu care foarte greu te intelegi, deci e de inteles oarecum si distanta pe care o iau cei din jur, distanta care le sporeste si mai mult angoasele si ii impinge si mai aproape de crize, si tot asa, intr-un cerc vicios al distrugerii.

In ceea ce priveste "tratamentul" antipsihotic, psihic il transforma pe respectivul intr-o leguma si ii distruge atat sanatatea fizica cat si cea mentala, cel mai des provoaca sindrom extrapiramidal (tremuraturi, spasme, tensiune, agitatie, nervozitate etc) si depresie care impinge la sinucidere.

In mod normal se administreaza strict atunci cand se instaleaza episoadele maniacale, dar pentru asta trebuie o atenta observatie pentru care nimeni nu are timp, e mai usor sa i se administreze cvasi-permanent "tratamentul", cu forta sau pe ascuns.

E drept, de la o institutie privata poti astepta ceva mai multa responsabilitate, dar nu e obligatoriu sa se intample asta.

Pana la urma care e diferenta intre a fi internata cu forta printr-un ordin judecatoresc si internata prin persuasiune de rude de va declarati asa scandalizata?

Si daca tot veni vorba, ce va face sa credeti ca va accepta sa fie internata sau o data internata va fi de acord sa ramana acolo?
Atat timp cat legea e problematica la capitolul asta si nu o obliga sa ramana, poate sa plece oricand din institutia respectiva, sa vina acasa, sa dea chiriasii afara si etc.