Citat:
Amuzant lucru, tocmai un psiholog ți-o spune: ai picat în psihologism. Sau, dacă vrei să formulez altfel, te halește reducționismul psihologic.
Tu înghesui, Florine, în cadrul limitat al psihologiei (prin limitat nu spun derizoriu sau de neglijat sau minor, ci exact ce spune termenul de limită: "de aici mai departe nu se cuvine!"), Necuprinsul.
Dă-ți seama de eroarea cognitivă și atitudinală (pe scurt, de natura și specificul duhului): cuprinsul cuprinde (include, subsumează, explică, limitează) Necuprinsul.... Nu vezi că-i mândrie luciferică?
Frate, caută să experiezi măcar o scintilație din Lumina Neînserată, mai întâi. Prin murire.
Apoi mai vorbim. În primul rând despre psihologie (mi-ar plăcea mie), dacă despre Dumnezeu e inutil și păcătos s-o mai lungim.
|
Toate cuvintele sunt goale de o esenta proprie - inclusiv "limitatul" si "nelimitatul" - "binele" si "raul".
Indiferent de natura lor, de sensul pe care il exprima, cuvintele nu sunt altceva decat pareri, reflexii, constructii din nimic.
Nu este facila surprinderea aspectului lor relativ.
Ne hranim cu drama pe care o creeaza prin antinomii, pentru ca genereaza un sens, o directie, o traire - dar si acestea nu sunt altceva decat simple pareri.
Ne este sete de bine si fugim de rau - nebagand de seama ca inlauntru nu este nicio miscare, ca totul este perfect dintru inceputuri.