Citat:
|
În prealabil postat de elena2008
cu speranta ca n-o sa ma dati afara si ca n-o sa ma judecati prea aspru, vin si eu cu o rugaminte la voi. N-am stiut exact pe ce sectiune a forumului sa postez...
da. problema sta in felul urmator. eu sunt, sau cel putin eram, atee. un fel de ateu logic. asa sunt de multi ani. familia mea nu este religioasa, educatia tot nonreligioasa am avut. insa am avut mereu inclinatie spre "ceva mai sus de mine".
ma simt neputincioasa in fata rautatilor si problemelor prin care trec oamenii, si cei apropiati mie, dar si oamenii in general, gen cutremure, inundatii...copii cu probleme, bolnavi etc...mi-as dori din tot sufletul sa pot face ceva sa-i ajut... dar n-am cum.
ma simt singura...vreau sa simt ca fac parte din ceva, vreau sa ma simt aparata de ceva mai sus de mine...
motivatiile mai putin conteaza. Ideea e ca eu cu inima pot crede, insa cu mintea nu. Stiti...cand fac cruce....in numele TATALUI (nu simt nik), si-al FIULUI (aici mi se incalzeste inima) si-al SFANTULUI DUH.
iar voi, nu va suparati pe mine prea tare....da as vrea sa ma ajutati, daca puteti , sa cred si cu mintea.
stiu ca multi dintre voi nu mai concep cum e sa nu crezi...
|
Credinta nu este in contradictie cu ratiunea. Ratiunea este marginita, credinta este mai presus de ratiune. Astazi, stiinta s-a deschis dialogului cu teologia, insa avem oameni de stiinta care ignora caracterul revelat al Sfintei Scripturi. Astazi stiinta nu mai considera materia ultima realitate, spune ca suportul materiei este energia. Teologia merge mai departe si vorbeste despre un Subiect al acestei energii, sau ale legilor din creatie. Aristotel vorbea despre un Miscator Nemiscat sau o Cauza Necauzata, Constantin Noica uimit de rationalitatea creatiei vorbea despre un Creator atotintelept. Vreau sa inchei printr-o afirmatie a Sfantului Grigorie de Nazianz: "NU A FOST CANDVA CAND NU A FOST NIMIC". Din toate acestea alege. Elibereaza-ti ratiunea din limitele ei prin credinta si vei fi cu adevarat libera de orice prejudecata.