În prealabil postat de delia31
Bine faci ca te incapatanezi! Subscriu si eu! Cand iti zice un ateu ca Dumnezeu nu exista, tu ce-i zici? Ca fara sa-si dea seama, chiar spune un adevar.
Dumnezeu este singurul care nu "ex-ista"! El "este"! Pur si simplu! Fiinta! Fiinta prin excelenta. "Eu sunt Cel ce este", zice Dumnezeu despre Sine, cand Il intreaba Moise cine e (Iesire 3, 14).
"A ex-ista", dupa cum sugereaza chiar originea etimologica a termenului, e o forma particulara a lui "a fi", specifica doar celor care isi au originea in afara lor. Specifica adica intregului univers, cu exceptia lui Dumnezeu. Toate "ex-ista", isi au adica originea in afara lor.
Termenul "existenta" deriva din latinescul "exsistere", care inseamna "aparitie", "ivire", iar strict in litera, inseamna "iesire la vedere", "a sta (in) afara", fiind alcatuit din prefixul latin "ex" = in afara si verbul latin "sistere" = a face ceva/pe cineva sa stea. A aduce ceva/pe cineva din nefiinta, la vedere, la lumina.
Toate fapturile Cosmosului, fie amoeba, coropisnita, girafa, plante, lucruri, planete, om sau inger , "ex-ista", au ex-istenta, forma aceasta de fiintare specifica doar celor care au un temei extern, din afara lor, pentru propria existenta.
In schimb, Dumnezeu este pur si simplu, El nu "ex-ista", fiindca nu isi are fiintarea din afara Lui.
Dpdv strict terminologic, spre deosebire de majoritatea traducerilor Septuagintei in limbile moderne, varianta ortodoxa in Engleza chiar sugereaza distinctia dintre "a fi "si "a exista", dintre fiinta si existenta, cand traduce versetul din Iesire 3,14: "Ego eimi o On", "I am The Being" ("Eu sunt Fiinta"), in loc de tautologicul "I am who I am" ("Eu sunt cel ce sunt").
Varianta in romana pe care o prefer e cea a mitr. Bartolomeu:"Eu sunt Cel ce este". In sensul ca este de la Sine si prin Sine.
Nu prea imi dau seama la s-or fi gandit traducatorii Bibliei ecumenice (Traduction Oecumenique de la Bible- TOB) cand L-au definit pe Dumnezeu, Cel mai presus de timp, folosind verbul la viitor : "Eu sunt Cel ce voi fi" ("Je suis qui je serai").
La ce cugetari duhovnicesti sa dea oare imbold o asemenea interpretare? Fiindca in registrul metafizic altfel trebuie gandit raportul dintre timpul ontologic si timpul lingvistic.
|