Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Dar dacă citim textul în cheie ironică, de zeflemea - ia vezi, cum sună "poezia"? Nu, mai degrabă, a veritabil pamflet camuflat?
Vadim, ca și alți poeți și scriitori ai vremii, era foarte conștient de nivelul abuziv-aplaudaților, de gusturile lor etc.... Întreaga noastră literatură (cu excepția literaturii de sertar și a unor "agreați" ca Marin Preda) abundă în astfel de ironii.
Dar "procesul" literaturii române din acea epocă a fost deja realizat, în bună parte, de oameni consacrați, capabili să facă asta; critici literari de prestigiu și scriitori remarcabili au spus deja cam ce era de spus....
Nu cred că noi putem să adăugăm ceva notabil la analizele și evaluările deja existente. Am trăit vremuri crude, cristirg, când până și B.O.R. a fost silită la compromisuri dureroase, dacă e să privim cu ochii noștri lumești.... Așa că, hai să nu mai facem atâta caz la moartea unui actor și scriitor al României noastre, asta care a fost și mai este.
|
asta nu ai citit ?
"
După 1990 C.V. Tudor a fost repede recuperat de regimul Iliescu, ca portavocve și berbece a noii dictaturi neo-comuniste de la București. Revista România Mare, care împroșca cu noroi pe toată lumea a primit aprobarea și banii din partea premierului nomenclaturist Petre Roman, ca să-i sape pe Coposu și Rațiu. Pe baza revistei,
Vadim Tudor a construit un partid național-comunist, înconjurat de ofițeri DSS, care cu sprijinul serviciilor secrete și al SRI ului lui Virgil Măgureanu
... om arogant, isteric, coleric și de ateu, deși peste tot poza în creștin cu
Biblia penticostală în mână, el trăgându-se
dintr-o familie de neoprotestanți, care a trecut la ortodoxie prin căsătorie. Atunci âcalul lui de bătaieâ era Virgil Măgureanu, șeful SRI, care-l făcea șarpele cu ochelari, deși era cel care îl proteja și finanța indirect din umbră.
Erau jocuri securisto-comunsite pentru a bloca un naționalism autentic creștin ca să renască în România. Publicația România Mare își făcuse o obsesie să lovească bătrânii legionari și BOR.
Naționalismul comunist coleric și isteric promovat de Vadim Tudor a adus un grav deserviciu cauzei nționale și a îndepărtat tineretul față de un curent politic naționalist valoros.
C.V. Tudor cu sprijinul sistemului și al serviciilor secrete ocupase partea naționalistă din eșichieriul politic, iar alte încercări autentice, sincere și creștine erau imediat demantelate de fantomele securității comuniste. Toți nostalgicii comuniști își găsise în Tribun o marotă. ... politic dispariția sa eliberează discursul naționalist de componenta comunistă."