Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Pot să înÈeleg Èi să accept rugăciunea către Dumnezeu în care se face referire la Cruce.
âMântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu Crucea Ta păzește pre poporul Tău.â (Troparul Sfintei Cruci)
Dar poate mă lămureÈte cineva cum e posibil să compui aÈa ceva:
Ce este Crucea pentru ortodocÈi pînă la urmă, o făptură inteligibilă? O fiinÈă angelică? Cum adică să i ne închinăm? Da, cinstim icoanele, obiectele sfinte inclusiv Crucea prin care Dumnezeu îÈi revarsă puterea anti-demonică Èi prin care dobîndim poate har de Sus. Dar compoziÈiile de mai sus sînt, scuze, vecine cu erezia.
|
Sau cu idolatria, mai bine zis.
Sfanta Cruce e sfintita prin chinul si moartea Celui "atarnat pe lemn" si inviat prin propriiile Sale puteri, a treia zi dupa Jertfa pe Cruce. Insa...desi sfintit, e totusi un obiect. Doar un obiect. Obiectele nu sunt animate. Asa cum un engolpion, un altar sau un omofor nu se pot bucura (ca altfel o dam in "si obiectele au viata/constiinta, la o scara infinitezimala", si alte Gaia-isme, si de aici in panteismul cel mai idolatru), asa nici Sf. Cruce nu se poate bucura sau altceva de genul. Insa, nu e mai pputin adevarat ca, fiind primul obiect care a avut contact, in sensul cel mai nemijlocit cu Sf. Jertfa a Mielului, Harul a cuprins-o, ca prima din partea inanimata a Creatiei. Dar de aici si pana la ciudatenii de genul citat de colegul nostru...e cale lunga. O fi si asta un compromis, din ratiuni strict pastorale, sau organizationale cum zic eu, compromis cu consecinte nu tocmai fericite, daca e sa privim cumularile de idei si atitudini determinate de-a lungul secolelor.