Cred ca in primul caz e vorba de o credinta de fatada, asa cum spuneai.Ei nu au iubit cu inima, au fost morti interior.Uneori, astfel de oameni sunt reci fata de proprii copii.Iar in al doilea caz, poate au fost niste oameni care desi nu au fost credinciosi practicanti, au avut totusi dragoste si compasiune fata de cei din jur.Iar copiii din al doilea caz au fost mai receptivi fata de credinta.

Mi s-a intamplat uneori sa vad smerenie la persoane care nu prea au tangenta cu biserica
, si o trufie incredibila la unii care zic ca sunt foarte credinciosi.